Cârtiţele stau pe sub pământ şi vederea lor este la fel de bună ca a unei pietre, dar se folosesc de nas pentru a se orienta în lumea lor întunecată. Un nou studiu atestă însă că simţul lor olfactiv este puţin mai bun decât se credea, ele având abilitatea de a mirosi stereo, adică de a identifica intensitatea mirosului.
Capacitatea de a identifica mirosul în modul stereo nu este ceva rar şi de care ştiinţa să nu fi auzit, dar până acum nu au fost verificate şi cârtiţele. Se pare că şi acestea au acceaşi capacitate ca şoarecii şi se orientează foarte uşor pe sub pământ pentru a-şi găsi mâncarea, notează „Wired“. Asta atât timp cât nu sunt răcite şi să aibă vreo nară înfundată.
Vederea se bazează pe date colectate de la doi ochi, iar creierul primeşte informaţii auditive de la două urechi. Astfel se ajunge la percepţia distanţei şi localizarea sursei (în cazul auzului) printr-o funcţionare stereo. Există însă controverse dacă mamiferele pot să miroasă stereo sau nu. Sunt studii care atestă această aptitudine pentru şoareci şi oameni, însă nu sunt acceptate de toţi cercetătorii.
Acum, în sprijinul acestei teorii vine cârtiţa. Kenneth Catania, neurobiolog la Universitatea Vanderbilt din SUA, a construit o cameră dotată cu 15 locuri pentru amplasarea hranei. Mai multe cârtiţe au fost introduse în cameră şi mâncarea a fost pusă aleatoriu în alt loc. Cele mai multe au avut nevoie doar de câteva momente şi au identificat rapid sursa.
A urmat apoi blocarea unei nări şi au obţinut o cârtiţă uşor debusolată. Efectul s-a accentuat când animalul a fost dotat cu tuburi care receptau mirosul invers, în loc de stânga, dreapta. Catania spune că descoperirea este surprinzătoare, deoarece între nările cârtiţei este o distanţă destul de mică şi nu era considerată capabilă de o aşa performanţă.
