Campionul olimpic a avut emoţii mai mari atunci când a ascultat imnul decât în timpul concursului
Alin Moldoveanu s-a relaxat la Muzeul figurilor de ceară din Londra, unde îşi dorea de mult să ajungă, dar spune că el nu merită o statuie
Alin Moldoveanu, primul sportiv medaliat cu aur din delegaţia României la JO 2012, a sărbătorit ieri succesul la Casa României. Cu şampanie şi sărmăluţe şi cu invitaţi de seamă, printre care şi ambasadorul ţării noastre la Londra.
Ce înseamnă această medalie pentru tine?
O realizare imensă, pentru asta am muncit 16 ani, pentru asta ne antrenăm. Problema e că nu putem previziona când va fi medalia, trebuie să munceşti la fel de constant, să crezi în şansa ta şi atunci când e momentul să dai de fiecare dată totul.
Câte ore te antrenezi pe zi?
Minimum cinci, şase, în funcţie şi de perioada de pregătire, pentru că antrenamentele noastre nu înseamnă numai să tragi cu puşca, ci şi pregătire fizică.
Pregătire fizică?
Da. Gândeşte-te că puşca are cinci kilograme şi tu o ridici în concurs de 100 de ori, îţi trebuie ceva rezistenţă.
Eşti un tip foarte calm. Ce te enervează?
Absolut nimic, aşa e felul meu. În plus, am fost educat să fiu aşa şi prin prisma sportului pe care îl practic..
Cum te-ai descrie?
Calm şi flegmatic.
Când ai plâns ultima dată?
Acum, pe podium când am primit medalia şi s-a cântat imnul.
Ce te face fericit?
Victoria, pentru asta trăim, chiar şi în viaţa de zi cu zi, să treci peste toate greutăţile şi să ajungi învingător la final.
Care a fost cel mai greu moment al carierei?
Nu a existat unul în mod deosebit, tot timpul apar momente care ţin de puterea ta interioară să le depăşeşti.
Şi cum treci peste ele?
Păi trebuie s
