291 de medalii (86 de aur, 89 de argint, 116 bronz, conform databaseolympics.com ). Aceasta este agoniseala românilor la cele 19 ediţii ale Jocurilor Olimpice la care au participat. Palmaresul poziţionează România undeva între primele 20 de naţiuni ale lumii (pe locul doi după Ungaria ca număr de medalii dintre ţările care n-au organizat niciodată Olimpiada).

Emoţiile, dezamăgirile şi frustrările sportivilor şi ale fanilor lor deopotrivă s-au îmbinat în proporţii oarecum egale, scriind astfel povestea participăilor mai triste sau mai vesele ale României la Jocurile Olimpice.

Iată doar câteva dintre momentele memorabile ale românilor la Olimpiade. După Olimpiada de la Londra (prima la care participăm în capitala Regatului Britanic, pentru că la cele din 1908 şi din 1948, România a absentat) sperăm să adăugăm şi altele la fel de spectaculoase în dreptul numelui ţării.

Primul reprezentant al României, un descendent al fanarioţilor!

Gheorghe Alexandru Plagino, descendent al fanariotului Aicachi Plagino, a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice. Se întâmpla la a doua ediţie a jocurilor moderne, la Paris, în 1900. Aflat în capitala Franţei, Plagino s-a înscris în concursul de tir şi a avut un rezultat apreciabil, locul 13 din 51 de participanţi după ce a nimerit 11 talere din totalul de 20.

Plagino a fost al doilea român, după Prinţul Ghica, cooptat ca membru CIO, în 1908. El a fost retras din funcţie 40 de ani mai târziu de către autorităţile comuniste. Plagino a fost vicepreşedintele Comitetului Olimpic Român (1923 - 1940) şi preşedintele Uniunii Federaţiilor Sportive din România (1933 - 1940), for echivalent Ministerului Sportului de astăzi.

Am fost ultimii, dar am luat medalie!

România a obţinut prima medalie olimpică după un concurs de împrejurări norocos, dar ş