Cei mai importanţi scriitori români, printre care Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Ioan Es. Pop şi Ioana Nicolaie, au dezvăluit, pentru „Adevărul literar şi artistic“, cum s-au apucat de literatură. Majoritatea nu s-au gândit că vor fi vreodată scriitori adevăraţi, dorindu-şi să devină cosmonauţi sau cântăreţe de operă, şi au „comis“, la începuturi, texte poliţiste şi de aventuri.
Celebrul Mircea Cărtărescu, soţia sa, poeta şi romanciera Ioana Nicolaie, dar şi poeţi deja clasici precum Ioan Es. Pop sau Simona Popescu ori prozatorii „tinere speranţe" douămiiste Florin Lăzărescu şi Radu Pavel Gheo, se numără printre autorii importanţi care au acceptat să răspundă întrebării: „Vă amintiţi primele încercări literare?". Ca o concluzie generală, majoritatea repondenţilor şi-au dorit, în copilărie, să devină, „când se vor face mari", orice altceva decât scriitori (cosmonauţi, cântăreţe de operă etc.) şi, chiar apucându-se de „mâzgălit hârtia", nu au crezut niciodată că vor ajunge scriitori adevăraţi. În schimb, cu toţii au fost, până în anii liceului, mari cititori, devorând tot ceea ce le cădea în mână.
Totodată, primele încercări literare ale viitorilor poeţi şi/sau prozatori, deocamdată în pantaloni scurţi, se află, aproape exclusiv, în sfera „paraliteraturii": romane poliţiste, de aventuri, cu călătorii în jurul lumii, monştri contra extratereştri etc., lucrurile de care copiii erau şi sunt irepresibil atraşi.
„Mendebilul" din tabără
În copilărie, Mircea Cărtărescu însoţea textul şi de ilustraţii stângace, pentru a suplini lipsa de talent la descrieri. „Am scris texte literare de la vârsta de nouă ani, fără să ştiu ce-nseamnă să fii scriitor şi fără să dau doi bani pe asta. Eu voiam să mă fac cosmonaut, ca toată generaţia mea. Nici nu citeam numele autorilor pe coperta cărţilor care-mi cădeau în mână", îşi aminteşte viitorul scriitor.
„Pri