Procesare în 17 ani: 218 milioane de tone de rocă + 200.000 t. de cianură. Rezultat: 313 t. de aur şi 1.423 t. de argint. Zăcământul de la Roṣia Montană – valoare estimată: 51,5 miliarde de dolari, din care: 10,5 miliarde de dolari din aur; 1,3 miliarde de dolari din argint; restul, din metale rare. Beneficiul fiecărui român în 17 ani : 15 dolari pe an.
De la concert, la sunetul străzii
Mărturisesc că, melomană convinsă, am declarat septembrie a fi luna muzicii, adică a Festivalului George Enescu. Dar strada m-a supus testului verităṭii, căci m-am întâlnit, faṭă în faṭă, cu Protestul. Mii de tineri scandau: “Uniṭi, salvăm Roṣia Montană!” Din universul muzical destul de nesigur construit, al Bolero-ului lui Ravel, de la Sala Palatului, am intrat brusc în vuietul străzii.
N-am mai văzut Calea Moṣilor astfel ocupată de oameni, de la revoluṭie! Un vârtej sonor părea să vină din adâncuri. Apoi au apărut ṣi oamenii. Sute. Mii. Veneau dinspre Obor. Am stat pe trotuar ṣi i-am privit. Nu cred că media lor de vârstă depăsea 30 de ani. Chipuri zâmbitoare, hotărâte, fără încrâncenările mulṭimilor de fotbal. Tineri educaṭi, aṣ spune, nu în sensul posesiei de diplome, ci al atitudinii liniṣtite, cu care cer respectarea drepturilor lor de cetăṭeni. Ṣi respectarea viitorului lor. Cei 10.000.
Privindu-i, mi-am amintit de cererea succint exprimată, a coloniṣtilor britanici din America, în anii premergători Revoluṭiei americane: ei contestau îndepărtatului parlament britanic dreptul de a-i taxa, fără dreptul de a fi reprezentaṭi –no taxation without representation. Se simt aceṣti tineri ai zilei de azi reprezentaṭi?
De unde a apărut această generaṭie care cunoaṣte civilitatea protestului, nu ṣtiu. Dar m-am simṭit îndemnată să le urmez chemarea. “Veniṭi cu noi!” scandau ei, către bucureṣtenii agăṭaṭi la geamurile luminate ale blocurilor. Nu ṣtiu dacă li s-a
