Un weekend epuizant, generat de confruntarea din semifinalele Cupei Davis cu Serbia, nu a avut darul de a-i reduce din forţa fizică gladiatorului argentinian Juan Ignacio Chela (32 de ani, 23 ATP), campionul en-titre de la Bucureşti (simplu şi dublu). Sud-americanul urma să sosească azi în Capitală pentru a-şi apăra punctele cucerite în 2010, după finala disputată cu Pablo Andujar, scor 7-5, 6-1.
Povestea lui Chela s-a ţesut prin sudoare şi ambiţie pe terenurile de zgură ale cartierului Evita din Buenos Aires. Ca mai toţi puştii din ţara lui Diego Armando Maradona, micul Juan a plecat după fentă, având de mic porniri fotbalistice. Şi-a reprimat rapid impulsurile, învăluit de fascinaţia sportului alb şi de sfaturile tatălui său, Pedro Emir, şef de echipă într-o fabrică din capitala Argentinei, canalizându-şi fiecare strop de energie pentru bazinul nenumăratelor turnee de juniori locale. A tatonat terenul, deşi mulţi specialişti nu-i dădeau gir de încredere din cauza fizicului său firav (1,90 m şi 70 kg), însă urcuşul s-a produs treptat.
Conflict cu Hewitt
La 19 ani, puştiul care se impulsiona în vestiar ascultând rock'n rolul trupei sale favorite, Los Redondos, îşi scotea din pepeni adversarii cu ritm de metronom şi devenea un obişnuit al suprafeţelor lente. Alterna calmul de neînchipuit de pe fundul terenului cu ieşirile nervoase (în 2005 l-a scuipat la Australian Open pe Lleyton Hewitt), impresionând lumea tenisului cu un forhand devastator şi un rever cu două mâini înşelător.
Unii specialişti au pretins mereu că pe Chela nu l-a dat niciodată talentul afară din casă, dar datorită stilului său, în 2004 se căţara până pe locul 15 ATP - cea mai înaltă clasare din carieră.
A rătăcit de câteva ori în afara elitei mondiale, dar n-a căzut în patima autocompătimirii, revenind mai mereu între primii 50 de jucători ai lumii. Palmares? Argentinian