A doua victorie a lui Alberto Contador în Marea Buclă. Surpriză? Deloc. Cine este însă, de fapt, spaniolul?
Cînd a atacat pe Verbier, în etapa a 15-a, în urmă cu opt zile, parcă timpul s-a oprit. Parcă toate calculele s-au topit, dubiile au zburat în cele patru zări. E ciudat şi reconfortant, e cumva unic să vezi ce forţă şi siguranţă pe munte poate degaja acest tip, Alberto Contador Velasco, 26 de ani şi 61 de kilograme, un ghem de nervi şi tendoane ca aţa, o voinţă educată şi călită, o forţă concentrată.
“E la nivelul celor mai mari căţărători ai istoriei, ca Lucho Herrera şi Marco Pantani”, crede Kepa Zelaia, medicul echipei Astana. “Are un puls în repaus între 38 şi 41 de bătăi pe minut. Văzîndu-l urcînd pe pantele dificile cu o asemenea cadenţă ridicată, o altă caracteristică a lui, poţi spune că are 61 de kilograme de dinamită!”.
Cîştigă pentru a doua oară Turul Franţei, după 2007. O face cu autoritate. O face bătîndu-l pe Lance Armstrong pe munte, dar şi la contratimp. Şi nu doar pe el. Pe absolut toţi cei care au emis şi cea mai mică pretenţie la coroana franceză. E încă un episod în povestea uimitoare a acestui tînăr care e lăudat, bănuit, invidiat, catalogat, urît şi iubit.
PRIMA BICICLETĂ. Al treilea din cei patru copii ai lui Francisco şi Francisca, Alberto a bătut mingea, a făcut un pic de atletism, dar mai mult şi mai mult şi-a dorit o bicicletă. Fratele mai mare, Francisco Javier, avea deja, pentru că se apucase de ciclism, însă a primit una nouă fiindcă luase note mari la şcoală. “Eu am moştenit-o pe cea veche şi, într-o lună, îl băteam deja”, povesteşte ibericul. “Ieşeam împreună în week-end-uri şi ne întreceam”.
PRIMA ECHIPĂ. La 15 ani, cadet fiind, s-a înscris la un club local din Pinto (Madrid), cartierul în care locuia. Echipa se numea UNI de Pinto.
Un an mai tîrziu,
