Un amplu comentariu la penultima postare de pe blogul meu abordează o chestiune care mă preocupă şi pe mine – este vorba despre fizionomia noilor politicieni români.
Se întâmplă să mă întâlnesc în anumite opinii cu unii dintre prietenii sau doar interlocutorii mei. Uneori, cum e cazul scriitorului care semnează InimăRea nu doar la secţiunea de comentarii de aici sau de pe blogul meu, ci şi pe coperţile cărţilor, se întâmplă chiar destul de des. Poate pentru că suntem de vârste apropiate şi am crescut în medii intelectuale asemănătoare, chiar dacă eu la Iaşi, iar el la Bucureşti. Un amplu comentariu la penultima postare de pe blogul meu abordează o chestiune care mă preocupă şi pe mine - este vorba despre fizionomia noilor politicieni români. Eu n-aş fi foarte restrictiv, pentru că am senzaţia că - şi în această privinţă! - copiem modelele mai ilustre ale Vestului. Că doar nu suntem plagiatori doar în tezele de doctorat! El îi numeşte pe aceşti juni politruci cyborgi şi denumirea nu e eronată. Aş adopta-o, doar că i-aş împărţi apoi în trei subclase în funcţie de domeniul de activitate dominant, nu exclusiv, pentru că unii dintre ei sunt plurilateral dezvoltaţi, nu doar politicieni.
Ce vreau să spun? Că „omul nou", nu în sensul lui Ceauşescu, ci poate într-unul mai cumplit!, e deja printre noi şi a început să constituie „noua clasă" care ne va conduce „spre capitalism în zbor", ţinta nemaifiind comunismul ideologizat la maximum şi vetust. În ciuda faptului că acest om şi această clasă sunt menite să conducă umanitatea prin tranziţia crizei spre nu ştim exact unde, ceea ce este sigur e că, într-un sens, sunt probele unei perfecte adaptabilităţi. Ei ar reuşi în orice tip de societate - democratică, comunistă, fascistă -, poate nu şi în cele fundamentalist religioase care solicită spiritul, fie şi unul malformat. De altfel, destui dintre ei au făcut fără
