Au trecut 24 de ani de când e orfană, și în fiecare an după seara de 17 decembrie 1989 a înțeles că moartea părintelui drag a fost aproape zadarnică. Cât era mică, a mai crezut că moartea lui a avut o noimă. Acum a înțeles că, cu așa o clasă politică, România nu mai are scăpare.
1 /.
”Mergem, noi, ca nație, ca țară, din ce în ce în mai rău. Am renunțat să mă mai intreseze orice se întâmplă la București. Mai ales după ce PSD a ajuns iar la putere. Nu mai suport să mă uit la știri” – este mătrturia cutremurătoare a Geaninei Jugănaru. Timișoreanca de 34 de nai nu reușește nici acum să vorbească despre tatăl său fără să nu se înece în plâns. Își găsește energie să spere doar când se joacă cu nepoțelul, fiul fratelui ei.
Geanina Jugănaru avea numai 10 ani în decembrie 1989 când tatăl ei, Dumitru Jugînaru, a fost impușcat în fața blocului în care locuiau, pe Calea Girocului, azi Calea Martirilor. Glonțul a venit de la un dispozitiv militar condus de maiorul Paul Vasile, devenit între timp general Armata Româna, și până în 2010, când s-a pensionat în urma presiunilor venite din media, profesor la Universitatea de Vest.
Dumitru Jugănaru a căzut puțin înainte de ora 21,00. Magistrații militari susțin că, pe 17 decembrie 1989, la ora 20.30, maiorul Paul Vasile coordona o misiune de recuperare a trei transportoare blindate, blocate de manifestanți, iar soldaților le dăduse ordine clare: să îi împuște pe toți cei care se opuneau regimului Ceaușescu.
Pe același general l-a întâlnit Geanina Jugănaru la facultate, generalul în rezervă fiind după Revoluție profesor la Facultatea de Știinte Politice din cadrul Universității de Vest.
”Tata a fost împușcat în cap”
Acum, Geanina Juganaru are 34 de ani, și lucrează în vânzări. A făcut un master în Științe Politice și l-a avut dascăl pe călăul tatălui ei. ”Era 17 decembrie 1989. Eram
