Deşi nu s-a remarcat cu nimic în decembrie ’89, judeţul Argeş are peste 400 de revoluţionari cu certificat, de la primari şi senatori până la prieteni ai traficanţilor de droguri.
Privite în mod obiectiv, evenimentele consumate în decembrie 1989 în oraşul Piteşti nu pot fi încadrate sub nicio formă sub denumirea de revoluţie. Nu a existat o luptă pentru răsturnarea regimului, ca la Timişoara, Cluj sau Bucureşti, ci doar manifestare de bucurie începută în după-amiaza de 22 decembrie, când Ceauşescu deja pierduse puterea şi regimul dictatorial se prăbuşise. „Realitatea e că n-a fost nicio revoluţie la Piteşti. S-au dus, au aruncat nişte portrete şi au început să se bată cu tot felul de liste care să fie şefi. O chestie caraghioasă“, spune ziaristul argeşean Mihai Golescu, care a trăit pe viu evenimentele din Piteşti.
Cum reprezentanţii locali ai puterii comuniste au dat bir cu fugiţii imediat ce s-a aflat de capitularea Ceauşeştilor, participanţii la aşa-numita Revoluţie din Piteşti n-au făcut altceva decât să pătrundă în Judeţeana de Partid, să ţină discursuri naive şi să se implice în organizarea administrativă a oraşului. A fost, cel mult, o dovadă de spirit civic şi nici pe departe un cumul de fapte eroice.
Cu toate acestea, în judeţul Argeş există 5 asociaţii şi peste 400 de revoluţionari cu certificat şi beneficii aferente (indemnizaţii, terenuri, spaţii comerciale etc.), un număr uriaş în raport cu gravitatea evenimentelor din această zonă. Dintre ei, 391 sunt „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite“, cu toate că în Piteşti nu s-a întâmplat nimic deosebit.
FUNCŢIA ŞI CERTIFICATU’
Piteştiul a ajuns la acest număr uriaş de revoluţionari după ce, în anii ’90, s-a cuplat la fabricile de certificate conduse de la Bucureşti. În plus, a funcţionat perfect modelul conform căruia oricine avea o funcţie importantă putea să-şi procure un c
