Era de aşteptat ca marile reforme şi asumări de răspundere să se cam termine şi să se intre în dulcele populism de campanie, când nimeni nu-şi mai asumă alt risc în afară de, cel mult, acela ca biscuitele aruncat în popor să fie un pic uscăţel. Sursa: EVZ

Unii observatori atenţi ştiau că mai e niţel de garagaţă pe o lege importantă care vine: cea a asistenţei sociale. Aici, Boc poate fi ciomăgit din nou, pentru că legea va restructura (adică tăia) beneficii universale cu care lumea se obişnuise. Dar nimeni nu se aştepta la cutremurul politic produs de propunerea guvernului de reorganizare administrativ-teritorială.

În primul rând, deoarece deranjul este enorm, în toate partidele şi nu numai: nu-i uşor să te atingi de instituţii precum judeţul şi prefectul, osatura statului român modern de un secol şi jumătate. Nu doar că în jurul lor s-au format echipe politice, s-au plătit aconto-uri pentru anul electoral 2012 şi s-au consolidat aşteptări, chiar în sânul PDL. Însă şi oamenii de rând au dezvoltat ataşamente şi mândrii locale, oricât de iraţionale ar fi ele, şi au un disconfort dacă le spui, de exemplu, că municipiul lor nu va mai fi capitală de fief local, ci doar un oraş între altele.

Aştept să văd ce formă isteric-acută vor lua celebrele rivalităţi regionale Iaşi-Bacău, Braşov-Sibiu, Timişoara- Arad, Cluj-Oradea la auzul veştii că doar primele din fiecare pereche vor avea un steag fâlfâind deasupra consiliului ales, iar celelalte vor fi retrogradate în liga secundă, fără preşedinte, prefect şi aparatajul politico-administrativ de rigoare clădit în jurul acestor funcţii.

Personal, cred că mişcarea nu e rea şi trebuia făcută mai demult, cam pe vremea când fostul ministru Cosmâncă a propus-o, dar premierul Năstase a puso la frigider, socotind – corect – că PSD de atunci nu avea nimic de câştigat din ea, ci doar ţara. Prob