Povestea pornește dintr-un bar de noapte, din Eforie Sud, în august 1969, unde Wylli Donea (cântăreț, artist, comic de mare valoare), costumat în șerif, căuta un răufăcător agitând cu mâna un girofar.

„Costinel Savu: „Cine nu-şi mai aminteşte de Wylli Donea, cântăreţ, artist, comic de mare valoare?. Vorbesc, bineînţeles, despre cei aflaţi între două vârste, dar intraţi bine într-a treia. Îl vedeam la televizor pe postul românesc, îi puteam asculta discurile la pickup, în postură oficială, totul trecut prin cenzură. Când apariţiile sale erau mai puţin oficiale, treaba lua o altă turnură.

Exemplul îl am din spectacolul pe care îl conducea la barul de noapte ce şi-l deschisese în Eforie Sud, scenariul şi regia aparţinându-i. Era în vara anului 1969, prin luna august, când am mers la barul său împreună cu soţia. La intrare, în curte, păştea un cal echipat ca în Vestul sălbatic, calul pe care a intrat călare Wylli, echipat în şerif, cu girofarul în mână, căutând un răufăcător care fugea.

Era pe vremea aşa zisei „liberalizări”

Ca să descalece mai uşor, se lăsa asistat şi ajutat de adjunctul său, ajutorul de şerif. Replica pe care a avut-o atunci ne-a cutremurat. Dândui girofarul adjunctului la coborârea de pe şa, i-a spus tare şi răspicat: „Ţine, tu, aici, lampa lui Ilici”. Toată lumea ştia că „lampa lui Ilici” era becul electric care constituia partea materială din deviza lansată de marele Ilici care spunea că „socialism plus electrificare este egal, comunism”.

Pe când girofarul provenea din altă lume, cea capitalistă, plină de mizerie şi crimă, aparatul reprezentând tocmai descompunerea sistemului capitalist. Era pe vremea aşa zisei „liberalizări”, după revolta din Cehoslovacia, după toate cele pe care istoria de astăzi nu prea le mai aminteşte. A venit şi anul 1971 cu celebrele „Teze din iulie”, după vizita tovarăşului în China şi totul a luat