Ceea ce este cu adevarat semnificativ este faptul ca presedintele nu simte nevoia unei dezbateri publice serioase pe marginea textului constitutional. Presedintele Traian Basescu poate considera ca s-a achitat de o obligatie mai veche, pe care el insusi si-a asumat-o: a initiat, in sfirsit, procesul de revizuire a Constitutiei. Conteaza mai putin faptul ca propunerea a venit de la Guvern - toata lumea stie ca proiectul in cauza este copilul favorit al Presedintelui. De asemenea, in mod paradoxal, nu are mare importanta faptul ca sansele de succes ale unei astfel de initiative, in contextul politic de astazi, sint minime. Ceea ce este cu adevarat semnificativ este faptul ca presedintele nu simte nevoia unei dezbateri publice serioase pe marginea textului constitutional. Guvernul Adrian Nastase a avut grija sa organizeze un forum pentru discutiile premergatoare revizuirii din 2003, chiar daca aceasta nu-si propunea reforma regimului politic, ci doar pregatirea tarii pentru aderarea la NATO si UE. Pe de alta parte, dl. Basescu a insistat cu obstinatie asupra nevoii de reforma a regimului, a constituit chiar o comisie de specialisti, dar nu a fost interesat sa puna textul in discutia societatii civile. Probabil ca dl. Basescu apreciaza ca totul se invirte in jurul monocameralismului si al Parlamentului celor 300 de spartani, plus alte citeva elemente suplimentare. Intre ele se numara restringerea la minimum a imunitatii parlamentare, raspunderea magistratilor pentru erorile sau abuzurile judiciare, retinerea mai indelungata a suspectilor sau inventarea unei noi clauze democratic-capitaliste a „ilicitului". Se adauga si solutii la problemele care l-au deranjat mult pe presedinte in ultimii ani, cum ar fi cele legate de rolul Curtii Constitutionale in cursul procedurii de suspendare a presedintelui, sau de prevenirea jocului de-a v-ati ascunselea intre Parlament si candida