Poate aş înţelege toate aceste despărţiri de dl Băsescu, dacă ar fi însoţite şi de ceva cenuşă turnată pe coafură.
În ultima vreme, constat o rarefiere a lotului de intelectuali din jurul dlui Băsescu, un efect de distanţare ce pare să se accelereze. Fie în articole de ziar, fie în emisiuni de televiziune, chiar dacă mai mărginaşe, „intelectualii lui Băsescu" - am pus ghilimele pentru că mie apartenenţa mi se pare reciprocă! - încep să-şi ia distanţe. Unii n-o fac, deocamdată, public, dar o fac pe mesaje electronice, în care-şi manifestă consternarea faţă de unele derapaje prezidenţiale. Pe unii îi deranjează ineficienţa nenumăratelor guverne Boc - acesta fiind premierul preferat al preşedintelui -, pe alţii supraimpozitarea drepturilor de autor, în vreme ce o altă categorie are nelinişti ideologice, fiind nemulţumiţi de pelerinajul prezidenţial la sfintele moaşte ale lui Păunescu ori de admiraţia - cu mici obiecţii - mărturisită faţă de Ceauşescu. Sigur, e cum nu se poate mai lăudabil că nişte intelectuali fini şi subtili încep să capete conştiinţă de sine şi de lume! Nu înţeleg însă de ce acest lucru se întâmplă aşa de târziu şi într-un moment în care trezirea lor nu poate avea niciun fel de consecinţe, devreme ce preşedintele şi-a epuizat numărul de mandate constituţionale şi nu-l văd - măcar în această privinţă! - încercând să forţeze Constituţia.
Probabil nimeni nu-şi imagina viitoarea evoluţie a dlui Băsescu înaintea primului mandat. Eram cu toţii, la intelectuali, analişti, canalişti şi comentatori mă refer, atât de sătui de dl Năstase, mai prezent în presă decât un lot de vip-uri şi vip-iţe, încât alegerea dlui Băsescu ni s-a părut mai tuturor o izbăvire. Iar pe cei mai lucizi, care vedeau şi păcatele darului providenţial, nu era nimeni dispus să-i audă. Bun. Asta atunci. Dar gesturile „non-conformiste" ale preşedintelui au început aproape in