Ati vazut reclamele simpatice de la TV in care depozitele bancare, investitia la bursa ori plasamentul retrograd in aur sunt umilite de investitiile de viitor din arta? Nici nu e de mirare de vreme ce indicele lansat de casa de licitatii Artmark (Art Consacrat) in ianuarie 2010 aproape si-a triplat valoarea. Nu stiu altii cum sunt, dar eu in fata unor astfel de procente simt furnicaturi placute in portofel. Pai in ritmul asta, daca dorm linistit 10 ani cu tablourile sub cap poate imi iau si insula, cu vedere la blonde topless, nu? Singura problema pare a fi insa metodologia de calcul: cei 100 de pictori romani inclusi in indice au ponderi egale, fie ca se numesc Grigorescu sau Luchian, fie Strambulescu sau Miracovici. E ca si cum in indicicele BET-C, Petrom si BRD ar cantari la fel de mult ca Romcarbon Buzau ori Concefa Sibiu.

Care e problema? Imaginati-va anii de gratie 2006-2007 la BVB, cand multe companii minuscule au fost descoperite “miraculos” de investitori iar cotatiile s-au multiplicat fulgerator. Cum ar fi fost ca vedetele consacrate ale bursei (din perspectiva capitalizarii si lichiditatii) sa aibe aceeasi pondere ca piticii atomici care faceau valuri brusc? Am fi avut o bursa cu indici care explodau realmente, cu cresteri astronomice. Fiind putin lichide, companiile de buzunar erau urcate la cer de speculatori, cresteri de cateva zeci de procente pe zi nefiind neobisnuite. Cum s-au ridicat asa s-au si prabusit insa odata cu venirea crizei, multe dintre vedetele bursei din acele vremuri tranzactionandu-se in prezent la mai putin de 10% din valoarea din urma cu 4 ani.

Ei bine, sa ne intoarcem la oile si carul nostru cu boi. Ce i-a impiedicat pe parintii indicelui Art Consacrat care se lauda ca au monitorizat tranzactiile de arta din perioada 1995-2010 sa insumeze valoarea lor si sa acorde ponderi in indice celor 100 de artisti plastic