Un bun amic ale cărui previziuni politice din 1990 încoace s-au adeverit în proporţie de 80% (inclusiv alegerea „pă muchie“ a preşedintelui Traian Băsescu) mi-a spus deunăzi, sumbru, după anunţarea reducerii salariilor bugetare şi a pensiilor: „Să vezi ce-o să urmeze! O să fie scandal mare, o să iasă lumea-n stradă, ca-n Grecia!“
Să mi se permită să-l contrazic: nu, amice, după cum nici iarna nu-i ca vara, nici România nu-i ca Grecia. Poporul nostru, aşa cum am învăţat la şcoală, e „bun, blând şi răbdător". Numai cine n-a vrut nu ne-a călărit. Marile noastre victorii în bătălii (Vaslui, Călugăreni ş.a.m.d.) sunt de fapt, cu o sintagmă des uzitată când o iei pe coajă, „retrageri pe aliniamente dinainte stabilite". În cazul nostru, în munţi. (Noroc cu ei, săracii, că dacă aveam relief plat, ca ungurii, n-am fi avut unde ne retrage şi ne-am fi retras în sine.) Iar când nu ne-au călărit alţii, am avut şi avem grijă să ne călărim singuri.
Sindicatele? Mda, or să iasă, în mod cu totul organizat câteva sute, hai câteva mii de oameni şi-or să picheteze Guvernul, protestând cu fluierici, cu tămbălău în Piaţa Victoriei. După care, aşa, mai pe seară, protestanţii se vor răspândi, la o fleică şi-o bere, pe terasele flămânde ale privaţilor scutiţi de mărirea TVA. Unii din provincie se vor minuna de cât s-a construit în Bucureşti. Şi-n cele din urmă, în hârbuitele lor autobuze, îşi vor lua drumul spre casă, mulţumiţi c-au venit în Capitală fără să plătească drumul. Unde mai pui că unii lideri ai nemulţumiţilor nu par decât nişte prelungiri ale trunchiului caracatiţei de la putere, cu un ochi la făina sindicală şi cu celălalt la slănina guvernamentală!
Şi-apoi vine vara! De bine, de rău, răsadurile de roşii, ardei, vinete au ieşit ca lumea şi mâine - poimâine vom avea ce pune pe masă.
Ooo, şi era să uit: Mondialul de fotbal! Bate la uşă! Să vezi că dacă
