Cel mai recent dispărut este Nicolae Martinescu, care a încetat din viaţă luni, la 73 ani. El cucerise aurul la JO din 1972, la lupte greco-romane, categoria 100 kg

Ai crede că sînt nemuritori. Şi, într-un fel, chiar sînt. O dată intraţi în istorie, numele lor vor învinge timpul, rămînînd pentru totdeauna pe o filă gălbuie, alături de cei de acelaşi rang. Ai crede că sînt nemuritori, dar nu sînt. Viaţa lor, a fiecăruia dintre ei, curge la fel ca aceea a cuiva care n-a simţit în palmă greutatea aurului olimpic. Cu necazuri, cu boli, cu clipe de bucurie, cu zîmbete. Cu un final.

Din 1952 încoace, 108 sportivi români au revenit acasă de pe toate meridianele lumii cu metalul preţios în bagaje. La cele mai diferite sporturi şi probe. Dintre aceştia, 11 s-au stins din viaţă. Luni s-a scris pe lista tristă încă un nume, cel al luptătorului Nicolae Martinescu. Poveştile lor, dramatice, surprinzătoare, amuzante, pilduitoare, nu vor muri însă niciodată.

Iosif Sîrbu tir (1925-1964)

A fost primul campion olimpic al României, la ediţia JO din 1952, de la Helsinki, aur cucerit la puşcă poziţia culcat, 40 de focuri. El şi sovieticul Boris Andreev au avut acelaşi rezultat, 400 de puncte din tot atîtea posibile, departajarea făcîndu-se la numărul de muşte. Sîrbu a avut 33, celălalt 28. În anii care au urmat Olimpiadei de la Helsinki, campionul a fost diagnosticat cu glaucom la ochiul drept, cel cu care privea prin cătare. În ciuda gravei probleme, a continuat să se antreneze şi să concureze, inclusiv la încă o ediţie a JO. A luat locul 5 la Melbourne, dar, ajuns aproape orb, deprimat şi trist, şi-a luat viaţa pe 6 septembrie 1964, pe Poligonul Tunari.

Nicolae Linca box (1929-2008)

Continuă să fie singurul boxer român medaliat cu aur olimpic. O medalie pe care a cucerit-o eroic la Melbourne 1956, în finala catego