Traian Băsescu a spus de la început ce vrea: Daniel Morar la Parchetul General şi Laura Codruţa Kövesi la DNA. Sau, măcar Daniel Morar la Parchetul General. I-a zis-o direct Monei Pivniceru care, însă, l-a refuzat.
Comisia Europeană, scrofuloasă la datorie, cum o ştim, n-a avut nimic de a comenta în legătură cu această abordare a preşedintelui, hotărât să-şi pună oamenii cei mai de încredere la şefia Parchetelor. Cu câteva luni în urmă, aceeaşi Comisie Europeană inventa un mecanism special de selecţie a candidaţilor pentru înaltele posturi de procurori, mecanism care nu avea decât vagi tangenţe cu legea română în vigoare. Mona Pivniceru a urmat indicaţiile, iar propunerile rezultate în urma aplicării unui asemenea sistem au fost respinse de CSM şi de preşedintele Băsescu.
Până la urmă, penibila mascaradă impusă de Comisia Europeană a sfârşit lamentabil. Izmenelile cu transparenţa şi cu selecţia pe criterii profesionale a fost abandonată în faţa realităţii. Numirile şefilor Parchetelor sunt decizii politice, pentru că aşa spune legea modificată de Monica Macovei pe când era ministru al Justiţiei. Conform acestui mecanism, doi factori politici sunt decidenţi, ministrul Justiţiei şi preşedintele României, în dauna CSM care, prin legea Macovei, a devenit instituţie consultativă în domeniu.
Situaţia a intrat în blocaj, fără perspective de ieşire din impas, din cauza poziţiilor radical diferite ale factorilor politici implicaţi. Preşedintele, decis să respingă alte propuneri decât cele agreate, ministrul Justiţiei, hotărât să nu dea curs sugestiilor venite de la Cotroceni.
Timpul nu a lucrat, însă, în favoarea USL. Presiunile de la Bruxelles au crescut de la zi la zi, iar Guvernul nu avea niciun argument prin care să justifice prelungirea provizoratului. În ceea ce îl priveşte, preşedintele era perfect acoperit spunând că aşteaptă propunerile de la
