Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, le-a explicat zilele trecute studenţilor de ce aurul, "relicva barbară a omenirii", e cotat din ce în ce mai bine la nivel internaţional: "Când încrederea în instituţii scade, uitaţi cum creşte încrederea în aur". Adică guvernatorul denumeşte aurul cu vorbele lui John Maynard Keynes - relicvă barbară - şi îi explică scumpirea în termenii lui Alan Greenspan.
Fostul preşedinte al băncii centrale a SUA obişnuia să spună că: "Secretul jenant din spatele tiradei etatiştilor împotriva etalonului aur este acela că deficitul bugetar e pur şi simplu o schemă ascunsă de confiscare a bunăstării. Aurul se opune acestui proces insidios, fiind garantul drepturilor de proprietate. Dacă se realizează acest fapt, nimeni nu va avea nici o dificultate să înţeleagă antagonismul etatiştilor faţă de etalonul aur".
Iar precizările lui Joseph Schumpeter susţin, în linii mari, afirmaţiile lui Greenspan: "Probabil că etalonul aur nu a fost niciodată un sistem de reglare automată a soldurilor balanţei de plăţi externe. Motivele pentru care nu şi-a putut îndeplini funcţia întotdeauna cu succes au fost însă unele mai mult politice decât pur economice - ele ţin mai mult de atitudinile neomercantiliste, de tensiunile accentuate din relaţiile internaţionale care au început să fie percepute îndeosebi în primul deceniu al secolului al XX-lea şi mai ales de majorarea cheltuielilor publice.
Argumentele împotriva unui etalon aur neîngrădit s-au multiplicat. Acesta şi-a pierdut popularitatea ca un copil neastâmpărat care spune adevăruri incomode pentru adulţi".
Aşadar, tâlhăriţi de stat cu armele deficitelor şi inflaţiei, oamenii se întorc la mijloacele de apărare tradiţionale. Iar Isărescu, în ciuda faptului că se află la conducerea unei instituţii care se ocupă tocmai cu emiterea banilor de hârtie, nu se sfieşte să sugereze