Florian Bichir: "Mai bine să fii înjurat azi de câteva zecii de mii de oameni, decât mâine de un popor întreg!".
Camera Deputaţilor a aprobat marţi, în unanimitate, o ordonanţă care prevede creşterea cu 50 la sută a salariilor personalului din
învăţământ, începând cu 1 octombrie 2008.
La prima vedere, un gest mai mult decât necesar, luând în considerare situaţia cadrelor din învăţământ, adevăraţi mucenici ai educaţiei. Dascăli ajunşi în pragul disperării. Politicienii noştri au făcut însă acest gest din motive electorale. Surprinşi de „generozitatea“ guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile în prag de alegeri, parlamentarii s-au gândit să iasă şi ei în evidenţă cu ceva. Şi au făcut-o în unanimitate, conştienţi că dacă se va afla că cineva a fost contra, acest lucru va cântări greu în campania electorală. Aleşii neamului au aprobat această ordonanţă cu o inconştienţă crasă. Fără să verifice, în prealabil, sursele de finanţare, capacitatea bugetului de stat de a suporta o astfel de sarcină. Mai contează? Important este că dă bine la electorat.
Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, a simţit catastrofa. Până acum, guvernul a declarat că, datorită creşterii economice, mărirea pensiilor poate fi suportată. În prag de criză economică majoră, creşterea bazată pe consum a României va scădea dramatic. În plină recesiune pe plan mondial, când băncile cad precum muştele, o creştere salarială de 50% este o acţiune sinucigaşă. Vosganian a atenţionat că majorarea salariilor profesorilor cu 50 la sută va antrena solicitări similare din partea tuturor bugetarilor, iar astfel de creşteri ar pune în pericol stabilitatea economică şi chiar statutul României de ţară membră UE: „O astfel de măsură ar avea ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului de cont curent şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce a