În Ţinutul Pădurenilor singurele elemente moderne acceptate în "procedura" de sacrificare a porcului sunt butelia cu gaz şi maşina de tocat carne. Sursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIUSursa: REMUS SUCIU

1 /.

Nici nu se face bine ziuă şi, pe un frig cu multe grade pe minus, patru bărbaţi se adună-n curtea lui Ieremia Danciu din satul Muncelu Mare (comuna Veţel, judeţul Hunedoara). Se-ncălzesc cu un pahar de cafea fierbinte, iar în timp ce povestesc nimicuri, conversaţia este întreruptă brusc cu un "No, gata, hai!".

Interzis celor slabi de înger

Stăpânul casei se îndreaptă spre cocină, deschide larg uşa, însă godacul nici că dă să iasă afară. Parcă simte că i se apropie sfârşitul. De fapt, cam aşa se întâmplă de fiecare dată. În ziua în care este tăiat, porcul nu o mai zbugheşte afară. Nimic surprinzător pentru "echipa" de sacrificare.

Doi dintre bărbaţi intră aplecaţi în cocină. Porcul începe să guiţe din ce în ce mai tare pe măsură ce este tras de urechi spre locul în care urmează să-şi dea ultima suflare. Şeful echipei îl încalecă, scoate de la spate cuţitul mare şi lat, caută un pic locul potrivit şi îl înfige. Apoi îl întoarce în stânga şi-n dreapta, iar sângele începe să curgă şiroaie. Zgomotele sărmanului animal sunt insuportabile pentru cei slabi de înger. Animalul de vreo 130 de kilograme este ţinut în continuare cu putere de cei patru bărbaţi. Nu odată s-a-ntâmplat ca porcul să scape şi să-nceapă să alerge disperat prin curte cu cuţitul înfipt în gât.

După câteva minute chinuitoare, timp în care până şi câinii s-au ascuns de frică, godacul se dă bătut. Se culcă pe-o parte şi îşi dă ultima suflare.

Măcelarul cu 1.500 de porci tăiaţi la activ

Cu vreo 20 de ani în urmă, după înjunghiere, porcul era acoperit cu paie, cărora li se dădea foc. Apoi întors de pe-o parte pe alta şi pârli