Emil Boc ar trebui să rămână în opoziţie, toată cariera lui de politician. Puterea nu îi prieşte.
Când vorbea premierul, lumea închidea televizoarele. Serios. Pur şi simplu se prăbuşeau audienţele. De când a intrat în opoziţie, Emil Boc s-a întors în timp cu aproape zece ani, când era parlamentarul cel mai activ şi îi scotea din minţi pe deputaţii lui Adrian Năstase. Boc-cel-năpârlit-de-constrângerile-puterii vorbeşte scurt şi la obiect, nu recită lozinci şi, mai important, este credibil. Ştie să genereze ştiri, iar presa îl mediatizează.
Două lucruri ar putea învăţa liderii PDL/ ARD de la Boc. (Ştiu că este o tâmpenie să cred că vreunul din pterodactilii aceştia ar avea de gând să înveţe altceva decât noi tehnici de sifonare a banului public, dar...) În primul rând, chiar dacă PSD a câştigat la un scor zdrobitor alegerile, acesta motiv nu este suficient ca opoziţia să zacă, blegită, în Aleea Modrogan. Presa, oricât ar fi de rea, coruptă şi superficială, caută să audă şi critici la adresa USL. Vom rediscuta această situaţie când se vor apropia alegerile. Dar acum s-a văzut că, exceptând previzibila Antenă 3, declaraţiile lui Boc au fost preluate de toate posturile. Ceea ce a făcut Boc a fost simplu: a urmărit ştirile, a văzut către ce merge interesul public, a prins greşeala guvernului şi a punctat. Nu este nevoie de mare înţelepciune. De altfel, 24 de ore după intervenţia sa, şi primarul Sibiului, Klaus Johannis, a criticat guvernul Ponta, exact pe subiectul lansat de Boc. În schimb, nici un alt primar PDL – de la Gheorghe Falcă la Mircea Hava şi Gheorghe Ştefan – nu l-au ajutat pe fostul premier.
A doua lecţie este mai încâlcită. Boc nu are, acum, decât o calitate: este primar al Clujului. Atât. Nu s-a aruncat să-şi înjure public colegii de la Bucureşti pentru că au pierdut alegerile, nu pare că abia ar aştepta să-i ia capul lui Blaga, pentru a redev
