►De ceva vreme, spaţiul mediatic este străbătut de ideea că în România sunt mai multe biserici decât şcoli şi spitale. Iar concluzia, în subînţeles, ar fi că treaba asta nu este bună deloc pentru societate.◄
Uneori, spaţiul mediatic este străbătut de câte o himeră. De ceva vreme, himera are un nume şi se transformă în vânătoare de vrăjitoare: banii Bisericii.
De pildă, umaniştii seculari susţin că Statul sprijină Biserica cu prea mulţi bani, în defavoarea şcolilor şi grădiniţelor. Ca argument de sensibilizare se susţine că în România numărul de biserici este dublu faţă de cel al şcolilor şi grădiniţelor. Ca şi cum ar fi de rău.
Eu pot înţelege că Biserica deranjează uneori şi prin simpla prezenţă, întrucât aducerea aminte de Dumnezeu creează multora probleme de conştiinţă greu de depăşit. Dar nu înţeleg genul acesta de matematică în care comparăm mere cu pere, doar de dragul unei abstracţiuni manipulatorii. Iată de ce:
1. Nimeni din Biserică nu opreşte Statul să aibă atâtea şcoli şi spitale câte sunt necesare. Dimpotrivă.
2. Să ne reamintim că atât şcoala cât şi spitalul au început să fiinţeze în Biserică, ca urmare a dragostei creştine faţă de omul suferind şi de copiii care au nevoie de educaţie. Cred că ne mai aducem aminte de vechile bolniţe mânăstireşti (astăzi unele redenumite ca centre sociale sau de îngrijire) sau de primele tipărituri româneşti care au fost cărţi bisericeşti (astăzi există un început de învăţământ privat patronat de Biserică).
3. Biserica se adresează (şi este utilizată de) către un număr de credincioşi care depăşeşte lejer numărul bolnavilor şi al copiilor. Nu cred că cineva poate concepe ca grupul social al celor credincioşi dintr-o ţară să fie alcătuit numai din bolnavi sau copii.
4. Bisericile nu sunt construite, precum şcolile sau spitalele, cu fonduri exclusiv de la bugetul public, ci şi din al