În „Lincoln“, regizorul Steven Spielberg ajunge la esenţa spiritului american, căreia i-a dat târcoale în toată filmografia sa. Se poate ca acest film desăvârşit să reprezinte încununarea prodigioasei cariere a lui Steven Spielberg. În orice caz, pare că este filmul pe care şi-a dorit să-l realizeze întreaga sa viaţă, şi de-abia acum a reuşit. În mod intuitiv, Spielberg şi-a dat seama că problema sclaviei este esenţială pentru societatea americană, de aceea toate filmele sale, de la un moment încolo, par a se structura în jurul acestei teme. Aceasta chiar dacă, aparent, ele nu tratează propriu-zis subiectul sclaviei americane (vezi „Lista lui Schindler“ sau „Inteligenţă Artificială“). Este o obsesie comparabilă cu cea pentru Al Doilea Război Mondial (unde tatăl său a fost încorporat), care l-a făcut să realizeze periodic filme dedicate acestei conflagraţii. Astfel, primul său film cu un subiect „serios“ a fost „Culoarea purpurie“ (1985), o frescă a vieţii negrilor americani. Totodată, prima sa tentativă temeinică pentru Oscar: nominalizat la 11 premii, filmul nu a primit atunci niciunul. După 1993, anul celor două mari succese, de public şi de critică, „Jurassic Park“ şi „Lista lui Schindler“, filmul pe care a ales să-l facă a fost „Amistad“ (1997), unul dintre cele mai subestimate ale sale. S-a dovedit a fi un eşec, dar acum, cu „Lincoln“, regizorul îşi ia revanşa, după ce, între timp, a mai realizat câteva capodopere. Un 1865 autentic Războiul Civil american (1860-1865) este unul dintre acele evenimente istorice centrale, prin semnificaţiile lor în primul rând, cele care determină istoria, care o pun în mişcare în articulaţiile sale, la prima vedere insesizabile. Aşadar, interesul pentru acest moment este justificat din punct de vedere intelectual, nicio nouă analiză nefiind în plus sau inutilă. La rândul său, Abraham Lincoln, unul dintre cei mai importanţi pr