Catherine Ashton va fi un alt tip de "ministru de externe" decit Javier Solana. Europa vrea sa se axeze tot mai mult pe puterea "blinda" - a deveni un model pentru celalalt si astfel a-l convinge sa-ti impartaseasca scopurile si interesele - , astfel ca datele de personalitate si experienta profesionala ale noului IRAEPS ar putea reprezenta un atu. In momentul in care liderii statelor membre ale Uniunii Europene au anuntat, in luna noiembrie a anului trecut, cine va fi titularul functiei de Inalt Reprezentant pentru afaceri externe si politica de securitate (IRAEPS), multor observatori si lideri de opinie le-a venit foarte greu sa-si ascunda sentimentul de dezamagire. Catherine Ashton (baroana Ashton of Upholland), la vremea respectiva comisar pentru comert, parea o figura de rang secund, nepotrivita pentru un post menit sa ilustreze vocatia Uniunii de actor global. Dupa cum se stie, din aceleasi motive, nici personalitatea desemnata in aceeasi zi pentru postul de Presedinte al Consiliului European, belgianul Herman van Rompuy, nu a trezit mai mult entuziasm. Intre timp, Lady Ashton a trecut de audierile in Parlamentul European si a inceput sa-si exercite mandatul, fara a tine prea mult cont de impunsaturile politicienilor sau ale jurnalistilor. Nu se poate sti, acum, daca acest scepticism o va insoti pe intreaga durata a mandatului sau daca va reusi sa-l inlature - fie prin miscari spectaculoase, fie (mai degraba) printr-o tactica de uzura. In orice caz, Lady Ashton s-ar putea dovedi mai putin sensibila la presiunea mass media tocmai pentru ca nu are experienta conferita de "testul" alegerilor. Intreaga ei cariera politica de pina acum s-a desfasurat sub semnul abordarii tehnocratice. La nivel national, a exercitat functii executive de rang secund, inclusiv dupa intrarea in Camera Lorzilor, in 1999, la propunerea lui Tony Blair (a fost innobilata, devenind pair pe v