Am scris cu mai multe zile in urma despre spectrul fioros alhaitelor de ciini.Maidanezii Capitalei au dovedit recent ca pot fi si hiene. In plin secol XXI, in centrul unei Capitale dintr-o tara a Uniunii Europene,o femeie a murit sfisiata de bestii.Nu stiu ce vor spune promotorii drepturilor animalelor? Autoritatile, e sigur, ridica din umeri si transfera responsabilitatea pentru aceasta crima intr-o sfera anonima. Nici legiuitorii care au protejat agresiunea printr-o lege absurda, nici maidanezii care au muscat din trupul victimei, nu pot fi trasi la raspundere.

Ce vor face rudele? Cui se vor putea plange? Cine va plati despagubiri? Se poate rascumpara cu bani o viata?

Milioanele de euro platite pentru promovarea imaginii Romaniei (the land of stray dogs' choice) palesc in fata stirilor din presa straina care comenteaza asemenea drame. Exista deja o istorie: in ianuarie 2006 un cetatean japonez in varsta de 68 de ani, presedinte al reprezentantei Koyo in Romania, a decedat in urma unei rani adanci provocate de un maidanez din Piata Victoriei (sediul Guvernului!).

Doi ani mai tarziu, o profesoara de desen a ramas fara degetul mare al mainii in urma unui atac similar. Exemplele de acest fel abunda, victimele fiind copii, batranii si adultii, deopotriva. Cruzimea animalelor pare sa fie rivalizata numai de argumentele cinice ale activistilor. Lipsa de compasiune in fata oamenilor-victime si grija materna aratata arhetipalului Bubico vorbeste despre o patologie colectiva.

Asa cum judicios observa un comentator al vietii publice din Romania (cunoscut sub semnatura Marius Delapicentru), "maidanezul nu este animal de companie decit in situatia in care are un stapin cu acte in regula. Responsabilitatea actelor maidanezului revine stapinului. In toate celelalte situatii, maidanezul este o salbaticiune ce nu-si are locul in ariile