Stresul a devenit un fel de căpcăun-şef care bagă oamenii în spital şi care, după cum bârfeşte gura târgului, îi bântuie pe toţi în mai mare sau mică măsură. Colac peste pupăză, nici nu se rezolvă uşor. Dar ar trebui ca oamenii să înţeleagă că stresul nu e întotdeauna balaurul nimicitor.

Stresul este o reacţie ce apare la oricare om normal în condiţii de suprasolicitare. Dar în cazul situaţiei normale, acest stres dispare prin odihnă, fără să fie necesar un tratament.

Continuă să explice "cu ce se mănâncă" stresul profesor doctor Radu Rogozea, un om de ştiinţă de mare valoare care face parte din societăţile de elită ale neurologiei mondiale, preşedintele Societăţii Române de luptă împotriva epilepsiei. Stresul este de două feluri.

Există un stres pozitiv, denumit eustres, care este favorabil.

Dar există şi un stres negativ, denumit distres, şi în faţa lui organismul nu mai face faţă, nu se mai adaptează. Este în acest caz o reacţie de inadaptare la factorii de mediu şi, cam după şase luni de existenţă a stresului rău, acesta se complică şi apar nevrozele. Prin organele de simţ, apare un bombardament asupra creierului şi el reacţionează, trimiţând semnale spre celelalte structuri ale sistemului nervos.

Ca urmare, sub stare de stres negativ apar tulburări neurovegetative: de exemplu, mâini şi picioare reci, diaree. Semnalele spre structurile sistemului nervos alterate de stres schimbă şi funcţionarea glandelor endocrine. Ca atare, apar secreţii mai multe de la glandele endocrine. În eustres, adică în stresul pozitiv, favorabil, noradrenalina şi endorfinele dau o stare bună.

În stresul defavorabil - distres - , catecolaminele, cortizonul duc la stări negative.

În stresul rău, un rol îl are şi labilitatea sistemului nervos, care labilitate poate fi din naştere.

Altă labilitate a sistemului nerv