Nicolae Manolescu: „Poate că aducându-le aminte unora şi altora cine a fost Aurelian Bondrea, îi vom determina să se gândească bine înainte de a vă reproşa hotărârea luată. Vă scriu ca să mă asigur că, în tot cazul şi orice va urma, dreptatea şi onoarea sunt de partea Dv.”.

Stimată Doamnă Ministru,

După cum ştiţi, funcţia mă opreşte să fac politică. Nu vă scriu în calitate de ambasador şi nici într-o problemă politică.

Sunt însă de 46 de ani profesor (în curând doar consultant) la Universitatea din Bucureşti. În această calitate şi într-o problemă de învăţământ vă adresez această scrisoare.

Vreau să-mi exprim recunoştinţa şi solidaritatea cu Dv. pentru decizia pe care aţi luat-o cu privire la curmarea ilegalităţilor de la două universităţi particulare. Sunteţi primul ministru al Învăţământului care pune piciorul în prag.

Predecesori ai Dv. au închis, ei, ochii. Unii au fost chiar prezenţi cu saluturi la deschiderea anului universitar. Ca, de altfel, şi fostul preşedinte al României şi fostul preşedinte al Academiei Române. Desigur, nici unul, nici altul nu erau obligaţi să ştie că, de exemplu, Universitatea „Spiru Haret” încalcă legea.

Predecesorii Dv. în minister nu beneficiază, în schimb, de această scutire de răspundere. De ce n-au îndrăznit? Iată o bună întrebare. De riscurile pe care vi le-aţi asumat, v-aţi dat singură seama din clipa în care au început să curgă protestele. Nici despre originea acestor proteste nu vreau să vă vorbesc.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine câţi dintre oamenii politici actuali, care sunt şi profesori universitari, au predat şi predau, de exemplu, la Universitatea „Spiru Haret”, asigurându-i lui Aurelian Bondrea, patron şi preşedinte, un „spate” la fel de tare ca acela dinainte de 1989, când dirija în Ministerul Învăţământului „Sectorul Suflete” ş