Mutu era mare atunci când bătea Cehia aproape de unul singur, când ne scotea de unde ne scotea cu Finlanda, când marca pentru Chelsea şi când depăşea 100 de goluri înscrise în Serie A. Putea fi şi mai mare dacă nu derapa în acele curbe periculoase în care a lăsat senzaţia că pierde controlul volanului propriei sale cariere, dar asta e altă discuţie. Acum Mutu e cel care e, la aproape 35 de ani, cu puţin timp până la retragere şi cu şansa fiecăruia de a-şi încheia cariera demn, cu dimensiunea de mare fotbalist şi de mare sportiv nealterată.

Mutu nu vrea să termine aşa, ci ţine neapărat să facă scandal la spartul târgului, atunci când toţi au impresia că ar trebui să se retragă la somn. Iritat peste măsură de neconvocarea la baraj, pierde complet controlul propriei sale raţiuni şi recurge la fapte, gesturi şi fraze de babă inundată de vecina de sus, nu de mare jucător care trebuie să rămână în memoria colectivă la nivelul la care a fost perceput mereu.

Chestia cu chipul lui Mister Bean pus pe umerii lui Piţurcă e de clasa a doua B. Nu e gest de ex-golgeter al echipei naţionale, nici măcar de rezervă lăsată în afara lotului amărâtei Ajaccio. E o procedură puerilă, naivă şi care denotă doar frustrare nejustificată.

Apoi atacurile sale verbale şi scrise sunt lucruri care nu se fac, oricât ai fi de sus sau de puternic. Nici Zlatan, nici Cristiano Ronaldo şi niciunul dintre marii jucători cu care îi place să se compare nu-şi va ataca vreodată selecţionerii şi antrenorii foşti sau actuali. Intrarea prin alunecare a lui Mutu la Piţurcă e nefirească, anormală şi incorectă.

Să spui că Piţurcă face şedinţe video prea lungi sau că e într-un fel sau altul e măcar riscant acum. Trebuia să facă lucrul ăsta acum vreo şase-şapte ani, atunci când Piţurcă i-a întins o mână la greu şi l-a convocat, deşi nu prea era cazul. Atunci