A împăiat, după metode moderne, mii de animale sau păsări, unele dintre exponate ajungând până-n Japonia. La Muzeul Cinegetic din Posada a recondiţionat elita trofeelor româneşti, printre care şi trofeele lui Nicolae Ceauşescu.

Inginerul Teodor Fleşaru provine dintr-o familie unde vânătoarea a fost... la ea acasă. „Tatăl meu acum, la 90 de ani, pictează dar are şi puşcă, fiind unul dintre cei mai longevivi vânători din judeţul Argeş, obţinând recent toate avizele medicale. Când eram prea mic mă lua în raniţă şi mergeam cu el la vânătoare”, povesteşte silvicultorul Direcţia Silvice Vâlcea. Pasiunea sa pentru taxidermie (împăiatul păsărilor şi animalelor) o are încă de mic. „Avem un unchi care prepara trofee, dar într-un mod mai empiric. Prima tentativă de a naturaliza o pasăre a fost o gâscă sălbatică, împuşcată de tata, când eram în clasa a VII-a. La liceu mi-a plăcut foarte mult biologia, aşa că sub imboldul tatei şi a profesorului acestei materii m-am apucat de taxidermie”, îşi aminteşte inginerul care tocmai se pregăteşte să iese la pensie şi astfel să poată avea mai mult timp pentru pasiunea sa.

Trofeele mele au ajuns până în Japonia

Vreme de zece ani vâlceanul a confecţionat trofee pentru un prieten austriac, care acum şi-a dezvoltat propria afacere. „Am făcut trofeele a mii de păsări, de animale, nu le ştiu niciodată numărul exact. Trofeele mele au ajuns până şi în îndepărtata Japonie, dar şi la mulţi oameni din România. La fac şi le ofer! Preluând o ideea din altă parte, distractiv am făcut şi un iepure cu coarne, care a ajuns la o persoană din Bucureşti. N-am să vă spun însă la cine a ajuns!”, povesteşte cu umor taxidermistul. Naturalizarea nu este o operaţine care să o poată face oricine. „Trebuie să urmăreşti comportamentul păsărilor în natură, să le redai mişcarea, supleţea corpurilor. Doar pielea se foloseşte la t