Dilema m-a pus în dilemă Numărul din 28 septembrie al săptămînalului Dilema a prezentat la rubrica ...(puncte de vedere), sub semnătura domnului Adrian Cioroianu, recenta mea carte De la Comintern la comunism naţional . Înainte de toate, prezentarea respectivă face cunoscută apariţia cărţii mele. Apoi, este de părere că fac bine că scriu dat fiind că istoria are nevoie şi de toate aceste "inerente subiectivităţi" (mai apoi numite corect "amintiri politice"). Se apreciază că "la baza recentei cărţi" se află un "subiect interesant", "Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova, din 1969". Mai mult, prezentatorul , - aşa-l voi numi în acest articol pe autorul din Dilema - recunoaşte că probabil 150 de pagini sînt "chiar interesante", iar ulterior că "printre rînduri , cititorul avizat al lui Niculescu Mizil află şi lucruri interesante". Aprecierile de mai sus sînt pertinente şi îmi fac, indiscutabil, servicii. Dar cam asta-i tot. În rest, prezentarea cărţii - nu-i spun recenzie - se ocupă de lucruri "colaterale", dar dacă ar fi să folosim un termen semnificativ şi la modă astăzi. Las la o parte "ironia" ce-mi este rezervată de prezentator (aş numi-o mai curînd neeleganţă, ton ireverenţios sau chiar "miştocărie" dacă aş folosi limbajul obişnuit la "Jilava", unde am fost silit să trăiesc o părticică din viaţă). Şi aici încep dubiile, îndoielile, dilemele . Sînt măgulit că sînt considerat "veteran", ca şi afirmaţia că "fibra de agitator este încă vie în structura autorului". Deoarece ambii termeni rimează cu cel de militant, de luptător. Dar nu se precizează, în primul caz, ce fel de veteran sînt, pentru că sînt şi veteran de război , iar în al doilea caz se ocoleşte ca şi dracul tămîia, ideile pentru care agit. În această ordine de idei, sînt satisfăcut că mi-am păstrat şi am de gînd să-mi păstrez calităţile de luptător, respectiv convingerile pen