La începutul anilor ’50, statutul lui Kim Il-sung era deja consolidat în Coreea de Nord. Proclamat la moartea sa „preşedinte etern al Republicii“, fostul lider le-a lăsat urmaşilor o grea moştenire.
Cultul personalităţii se dezvolta treptat în Coreea de Nord, în timp ce Kim Il-sung făcea tot posibilul pentru a-şi cunoaşte ţara: călătorea kilometri întregi până în cele mai îndepărtate regiuni pentru ca oamenii să creadă că le este aproape, iar fiecare cuvânt al său era înregistrat de oficialii partidului.
Fotografiile făcute în cadrul acestor peregrinări apăreau pe prima pagină a ziarelor, iar nord-coreenii îl flatau în nenumărate moduri, cu titulaturi cât se poate de pompoase.
Potrivit cercetătoarei Helen-Louise Hunter, locul naşterii sale devenise loc de pelerinaj. Într-o zi obişnuită, arată Hunter, era vizitat şi de 10.000 de persoane. Ani de zile, nord-coreenii au expus în propriile case portrete ale conducătorului. Până în anii ’80, toată lumea ajunsese să poarte insigne cu portretul lui Kim. Printre altele, măsura îi ajuta pe oficialii partidului să diferenţieze localnicii de turişti.
În aceste condiţii, poporul – pe de o parte intoxicat de propaganda continuă şi, pe de altă parte, supus presiunilor şi temerilor – a ajuns să îl privească nu doar ca pe un conducător, ci ca pe un „semizeu“, scrie Hunter.
Kim Il-sung şi Statele Unite
În ce priveşte abordarea relaţiilor externe, a fost un duşman declarat al Statelor Unite. La începutul anilor ’90, lumea întreagă îşi îndreptase atenţia către Coreea de Nord, când Kim a devenit interesat de dezvoltarea arsenalului nuclear. În acelaşi timp, ţara era măcinată de foamete, iar bugetul destinat apărării ţării consuma aproape 25% din Produsul Intern Brut, potrivit unei lucrări realizate de John C. Fredriksen.
Kim Il-sung a murit în 1994, la Pyongyang, dar a avut grijă să îl numească d