Ei bine, ajuns aici, la cea de-a zecea epistolă - nu ştiu cînd a trecut timpul, zău aşa! -, care mai şi pică fix după Ziua naţională, încep, dle Văcăroiu, prin a vă face ţăndări un clişeu: aflaţi aşadar că în ciuda a ceea ce poate v-au susurat în ureche diverşi politicieni de-ai noştri - maliţioşi, sexişti şi incorecţi-politic -, în Belgia, pe lîngă nişte cartofi prăjiţi de legendă (poate mai vorbim despre ei), pe lîngă cîteva sute de sortimente de bere (poate le vom gusta odată), pe lîngă cîteva zeci de soiuri de brînză produit maison (care mai şi merg cu berile de mai sus!), pe lîngă benzile desenate care-s ele însele obiecte de patrimoniu naţional (dacă n-aţi auzit de Hergé şi de Tintin, daţi repede un telefon la Craiova la numiţii Viorel Pârligras şi Dodo Niţă), ei da, pe lîngă toate acestea, aflaţi că mai există şi un număr deocamdată secret de belgience care arată bine! Şi culmea e că 78,72% dintre ele (estimare rapidă) fumează de rup - da' nu se joacă, ci fumează serios, à la française, care pe-o stradelă, care într-o staţie de tramvai, care în uşa vreunui birou, care la fereastra unui apartament! N-apuci să te uiţi cum calcă o cuconiţă mai arătoasă, şi pşiiit!, o şi vezi că tocmai a aruncat chiştocul - fix între picioarele tale, pe caldarîm. Ei, şi tocmai aici doream să vă aduc: n-oţi fi dvs. şi cu mine cei mai umblaţi dintre români, dar aflaţi că eu unul nu am văzut în calea căilor mele un oraş care să aibă atîta piatră cubică precum Bruxelles-ul! Vezi şi bitum, vezi şi ciment, vezi şi gazon - dar vezi mai ales piatră cubică! Pe străduţe, bulevarde şi piaţete, cubica e peste tot, martoră a unor secole în care urbanitatea prindea contur pe-aici cu viteza pardosirii cu piatră. Asta e Europa catedralelor: piatră cît cuprinde! Şi imaginaţi-vă: în orice crăpătură între pietre, pşiiit! un muc de ţigară. Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, care în acest noiembrie tocma