O scrisoare, parcă ruptă din cărţile marilor prozatori români, redă peripeţiile prin care au trecut nişte prăduitori de conace boiereşti. Un berbec a făcut dreptate.
Ioan Pecheanu: „Întâmplarea s-a petrecut în cătunul BOGHENI (în timpul acela cătunul avea maximum 10 case) aparţinând de comuna Roşieşti, Vaslui. Acolo era un conac boieresc. Alei frumoase cu pomi şi arbuşti, camere luminoase, spaţioase şi luxoase, obiecte rare şi scumpe aduse cu greu din străinătate.
După venirea ruşilor bolşevicii români din localităţile învecinate (Bogheni, Idrici de Jos şi Roşieşti) au dat năvală (ca barbarii) şi au furat tot ce se putea fura. În urma lor nu a mai rămas nimic. Parcă au trecut lăcustele.
Printre cei hapsâni care au participat la devastarea conacului s-a aflat şi un vecin de-al nostru. Într-adevăr, vecinul era şi nu era sărac. Ducându- se cam târziu la jecmăneală (pomană comunistă) sau cine ştie ce s-a întâmplat, nu a mai apucat decât o mare şi frumoasă OGLINDĂ VENEŢIANĂ. Pe mulţi dintre cei care au participat la împărţeală, această oglindă veneţiană nu-i interesa. Dar tot ce era de furat trebuia luat. Vecinul a luat această oglindă şi încet, încet a adus-o acasă. Dacă oglinda se spărgea pe drum în timpul transportului nu era o pagubă însemnată pentru ei.
Ajuns acasă au băgat oglinda în curte ( deveniseră proprietari de drept pe aceast valoros obiect).Au încercat să o introducă în casă, dar a fost imposibil Uşa casei era mult prea mică faţă de dimensiunile oglinzii. Neavând altă posibilitate de a introduce oglinda în casă a trebuit să o aşeze în mijlocul în curţii, nici asta prea mare. S-au pus pe lucru, au început să lărgească uşa. Au demontat tocurile uşii, au săpat în pereţi până au realizat lăţimea necesară prin care să treacă oglindă. Preocupaţi permanent de modificarea uşii nu s-au mai gândit la oglinda aşezată în curte.”
De ce s-a înfur
