Nimeni nu vorbeşte încă despre asta, dar toţi politicienii de la Washington şi toţi oamenii de afaceri de pe Wall Street ştiu că economia americană este pândită de câteva riscuri fiscale majore: pragul datoriei publice, eliminarea unei serii de reduceri aplicate de pe vremea administraţiei Bush şi tăierea drastică a cheltuielilor bugetare.

Problema numărul 1

Cândva, pe la sfârşitul anului 2012 sau la începutul lui 2013, Congresul va fi nevoit să aprobe o nouă majorare a plafonului datoriei publice.

În vara lui 2010 se întâmpla ceva fără precedent. Agenţia de evaluare financiară Standard & Poor's a modificat perspectiva ratingului acordat SUA de la „stabilă" la „negativă". Practic, americanii şi-au păstrat ratingul „AAA" (cel mai bun), însă economiştii agenţiei au anunţat că există una din trei şanse ca, în următorii doi ani, „nota" să fie scăzută din cauza datoriei publice.

Imediat, efectele s-au făcut simţite în SUA, Asia, Europa şi America de Sud. Cursurile de schimb ale unui număr ridicat de monede au fluctuat, iar cele mai mari burse au pierdut câteva procente. Dolarul s-a depreciat cu 0,9% în raport cu yenul (moneda naţională a Japoniei). Monedele ţărilor emergente, ale căror economii depind în mare parte de investiţiile din statele dezvoltate, s-au depreciat.

Încă din 1917, americanii stabilesc prin lege limita legală a datoriei publice. Plafonul este negociat periodic, însă, în vară, a fost folosit într-o luptă politică.

Pe de-o parte, democraţii susţineau majorarea plafonului datoriei publice. În tabăra opusă, republicanii nici nu vor să audă de ridicarea plafonului fără anumite compromisuri din partea democraţilor. Practic, republicanii vor ca democraţii să sprijine diminuări şi mai drastice ale fondurilor alocate unor sectoare precum Sănătatea.

Presa internaţională scria că, dacă SUA