Iata ca, in mod neasteptat, aceste recomandari pot fi valabile si astazi, in plin avant democratic si european. Daca anturajul premierului s-ar fi gandit la interesul lui, nu al lui Dinu Patriciu, ar fi trebuit sa i le aminteasca.

Oricat ne-am invarti in jurul semnificatiilor si implicatiilor biletului buclucas pe care "Calin" i l-a trimis lui "Traian", cel mai important fapt este ca el a fost scris si semnat.

Propozitia interogativa "daca ai ocazia, sa vorbesti la Parchet despre subiect?" , transformata in mii de pixeli, nu mai poate fi stearsa nici de pe ecranele televizoarelor, nici din paginile ziarelor. Echipa de zgomote alcatuita din politicieni si comentatori poate incerca diversiuni, poate emite interpretari si profetii, dar nu poate face sa dispara biletul.

In aceasta faza, nici Harry Potter nu ar mai putea face nimic.

Cum a fost totusi posibil asa ceva? La primul nivel, strict practic, cei versati in ale politicii si in arta interventiei stiu ca asemenea cerinte nu se formuleaza niciodata in scris, iar mai nou, nici macar la telefon.

Ceea ce ar trebui sa ne preocupe insa nu este naivitatea primului-ministru, ci un anumit mod de a face politica. El nu mai poate fi tagaduit, iar biletul premierului va ramane in istorie ca prima atestare documentara a interventiilor in numele unui grup de interese.

Faptul ca un politician cu experienta a scris cu usurinta o astfel de misiva solicitand interventia sefului statului pe langa (probabil) procurorul general demonstreaza ca, in mediul nostru politic, astfel de interventii sunt considerate practica curenta, un mod obisnuit de a rezolva problemele.

Chiar daca toti banuiam ca asa se petrec lucrurile, nimeni nu o putea dovedi si toate discutiile se opreau la nivelul speculatiilor.

In ciuda cinismului general, atestarea documentar