Vladimir Tismăneanu: "Mă întreb cine este mai înstrăinat de realitate - Mircea Geoană sau Ion Iliescu?"
Primul, cu ale sale viziuni despre forţele paranormale, al doilea, patronul său din umbră, recidivând pe linia “nobilelor idealuri” pe care le-ar fi trădat un Stalin ori un Ceauşescu? Ambii par să fie ostaticii unor năluciri, dispuşi să ignore evidenţele empirice în numele unor pulsiuni de-a dreptul iraţionale. Înfeudaţi fixaţiilor şi frustrărilor auto-devorante, cei doi lideri pesedişti şi-au pierdut instinctele pragmatice. Pentru că numai astfel ne putem explica interpretarea elucubrantă a revoluţiilor din 1989 de către Ion Iliescu.
Una este să crezi anumite lucruri absurde, alta să le proclami public, cu o teribilă, jenantă autosuficienţă. Teza lui Iliescu, similară aserţiunilor unui Mark Tkaciuk, ideologul Partidului Comu niştilor din Republica Moldova, este că sta linismul ar fi o „degenerare”, o „deformare”, o „denaturare” a unui comunism originar impregnat de idealuri umaniste. În acest sens, stalinismul poate fi condamnat pentru că „a întinat” comunismul. Criminalitatea sa a fost de fapt una accidentală, nicidecum legată de natura intrinsec despotică a ideologiei radicale de stânga.
Sunt de fapt tezele grupurilor de opoziţie din partidul bolşevic în anii '20, ideile lui Troţki pentru care impulsul iniţial al revoluţiei din octombrie 1917 a fost unul emancipator. Or, mai aproape de timpurile noastre, este vorba de iluzia hruşciovistă. Ceea ce uită Ion Iliescu este că bolşevismul conţine sămânţa barbariei totalitare în chiar proiectul său fondator. Lenin, Buharin, Stalin şi Troţki au fost militanţi şi ideologi marxişti, ca şi Mao, Castro sau Che Guevara.
Într-un interviu acordat recent unui cotidian central, preşe din tele de onoare al PSD afirmă că „… stalinismul nu poate fi considerat orientare de stânga. So