Franklin Lobos a fost coleg cu Zamorano la Cobresal. Acum, se luptă să supravieţuiască în refugiul situat la 688 de metri sub pămînt.
5 august 2010, o zi teribilă în Chile. Acoperişul minei de cupru şi de aur San Jose (725 de kilometri de capitala Santiago) s-a prăbuşit, blocînd înăuntru 33 de mineri. Mai mult de două săptămîni, nu s-a ştiut nimic de ei. Apoi, pe 22 august, au dat primul semn de viaţă. Un bilet lipit de sonda de foraj: "Estamos bien en el refugio los 33". Se adăpostiseră toţi la 688 de metri sub pămînt, la 5 kilometri de intrare, într-un refugiu de zece metri lungime, cinci lăţime şi patru înălţime!
Maestrul Franklin
Printre ei, Franklin Lobos. Fost fotbalist, un mijlocaş ce încîntase în anii '80, impresionînd în special la fazele fixe, "pe care le stăpînea ca nimeni altul. Nu am văzut niciodată un maestru ca el". Aşa îl descrie marele Ivan Zamorano. Şi îl cunoaşte bine, i-a fost coleg la Cobresal.
Bani pentru studiile copiilor
Dar banii din sport au dispărut repede... La 53 de ani, în plină criză financiară, Lobos a căutat un loc de muncă. Voia să-şi ajute fetele, pe Carolina şi Karina, să-şi continue studiile. Şi, cum avea mulţi prieteni mineri, a venit la San Jose. Era şofer, se angajase de numai trei luni şi lucra şapte zile la rînd, de dimineaţa pînă seara, după care urma o săptămînă de pauză. Accidentul l-a prins şi pe el în subteran.
Lacrimile lui Zamorano
Cînd a aflat că şi Franklin e pe lista dispăruţilor, Zamorano s-a cutremurat. "Petrecuserăm împreună multe momente frumoase...", spune celebrul atacant de la Real Madrid, care îşi pierduse speranţa. Însă, pe 22 august a aflat că minerii trăiesc, iar cîteva zile mai tîrziu i-a auzit vocea: "Atunci, mi s-au umplut ochii de lacrimi".
Salvarea, peste 3 luni
De atunci, acţiunea de salvare a luat am