Dacă aţi deschis, de luni încoace, televizorul pe vreun post de ştiri, atunci cu siguranţă ştiţi totul despre Gigi. Nu mă mai obosesc să-i scriu numele complet, pentru că ştim cu toţii despre cine e vorba. E ca un fel de secret ruşinos al nostru.
În cazul fericit, o fascinaţie nesănătoasă pentru semidoctism şi teatru de prost gust. Miştocăreală, caragaţă, harneală şi mulţi alţi termeni argotici care descriu apetenţa naţională pentru ironii ieftine. Un soi de plăcere vinovată pe care trebuie să ne-o satisfacem.
Aşa că, din creuzetul de propoziţii irelevante cu terminaţia Becali, care ţâşnesc ca un şuvoi pe posturile de ştiri, s-a întrupat un mutant al jurnalistului părerolog – expertul în becalologie.
Sigur, îmi dau seama că fără Gigi Becali o sumedenie de posturi de ştiri, mai ales sportive, şi o mulţime de emisiuni sportive de la posturile generaliste îşi pierd obiectul muncii. Vreo trei ani, ar putea fi obligate să dea ştiri despre Oltchim Râmnicu Vâlcea sau despre cine ştie ce spadasin sau înotătoare care câştigă vreun titlu mondial sau olimpic. Şi n-am vrea aşa ceva!
Drept pentru care, nevoia imperioasă de Gigi Becali a televiziunilor autohtone a creat specia de care vă povesteam. Becalologii sunt apostolii Martirului de la Penitenciarul Rahova. Oamenii care ştiu exact ce a vorbit Gigi cu gardienii azi-dimineaţă, la micul dejun, şi au imagini exclusive cu duşul unde se spală Fostul Mesia din Încă Pipera. Becalologii pot relata cu lux de amănunte trăirile intense ale Profetului, dar şi sfâşietoarele poveşti de viaţă ale celor asupra cărora şi-a pogorât Harul. Pentru că mult bine a făcut confidentul din Pipera al lui Dumnezeu, între două transporturi de bani la Muntele Athos.
Vă rog să nu interpretaţi aceste rânduri ca un simplu sarcasm. Sunt chiar revoltat. Nu pot să pricep aceast val de milă populară pentru personajul Gigi Becali. Po
