Un reporter „Adevărul“ s-a înscris în clasa I, în programul „A doua şansă“. Vă prezentăm imaginea necenzurată a costisitorului proiect derulat de Ministerul Educaţiei. „A doua şansă“ se adresează celor care nu au frecventat instituţiile de învăţământ sau nu şi-au terminat studiile.
„Am 25 de ani şi sunt analfabet. N-am fost niciodată la şcoală. Părinţii mei e săraci şi m-a pus la muncă, nu m-a lăsat să învăţ carte. De fel sunt din judeţul Buzău, dar acuma sunt argat la o vilă în Pipera. Am aflat de programu' «A doua şansă» şi am venit şi eu să învăţ să citesc, că e rău să nu ştii".
Cam aşa arată, în mare, povestea pe care mi-o repet în minte în timp ce intru pe poarta Şcolii 95 din cartierul Vitan. Dezacordurile, hainele uşor prăfuite şi şapca aşezată strâmb pe vârful capului sunt şi ele parte din scenariu. Mă tem să nu fiu descoperit şi începe să mă cuprindă şi un soi de nostalgie după anii de şcoală.
Plin de emoţie, pătrund în clădire şi mă trezesc faţă în faţă cu doi indivizi mătăhăloşi, tunşi la chelie, desprinşi parcă din alaiul de protecţie al unui oligarh din Federaţia Rusă. Sunt, de fapt, agenţii de pază ai şcolii, le recunosc cele trei iniţiale inscripţionate pe piept. „Ce vrei, băieţică?", mă întreabă unul. Le explic ce vreau şi îmi arată o uşă în spatele căreia aflu că trebuie să o aştept „pă Florina". Mă întorc în hol şi aştept.
Puhoiul
Cei doi agenţi sunt prieteni la cataramă cu elevul de serviciu, care întreţine atmosfera cu ajutorul unui telefon mobil. Se ascultă manele şi se spun glume cu tentă. „E frumos la şcoală", îşi zice analfabetul din mine. O femeie de serviciu aflată în trecere pe hol se opreşte contrariată: „Ce dracu faceţi, mă, că e fără zece?".
Elevul de serviciu opreşte manelele şi apasă cu furie pe butonul soneriei care anunţă pauza. Copiii se revarsă pe holuri ca o viitură n