3 iunie 1916. Editorialul semnat „Adeverul” atrage atenţia că se apropie „Momentul suprem”: „ Ceasul României a sunat! Duşmanii noştri maghiari şi austrieci sunt zdrobiţi şi în complectă debandadă. (...) Ce mai aşteaptă guvernul Romîniei? Orice întârziere poate face absolut inutilă intervenţia noastră. (...) Prin urmare, la palat cu lozinca: Sire, scoate ordinul de mobilizare!”.
„Războiul nostru”
Puţină vreme mai apoi, pe 13 august 1916, diagnosticul cu pricina devine realitate: „ Convocarea Consiliului de Coroană. România în războiu!”: „Regele a convocat un Consiliu de Coroană, pentru mâine, Duminică, 14 august, ora 10 dimineaţa. La acest consiliu, vor lua parte toţi miniştrii, foştii preşedinţi de consiliu, şefii partidelor în opoziţie, preşedinţii şi foştii preşedinţi ai corpurilor legiuitoare.”. Marţi 16 august. Pe locul editorialului, sub genericul „Războiul nostru”, se publică primul comunicat oficial al Marelui Cartier General din ziua anterioară: „Mobilizarea generală a armatei a început în noaptea de 14/15 August, şi-şi urmează cursul. Declaraţia de războiu contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 15 August, la ora 9, în Viena. În noaptea de 14/15, trupele noastre au atacat frontiera Austro-Ungară. Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea, fiind primite cu entuziasm de populaţie. Unităţi din flota rusă au sosit la Constanţa unde concură la apărarea coastei Mării Negre. Vase de războiu şi baterii austro-ungare au tras focuri asupra oraşelor Vârcirova Turnu –Severin şi Giurgiu”.
Un editorial semnat de Emil Fagure, salută cu entuziasm hotărârea regelui Ferdinand, de a intra în război alături de Tripla Înţelegere: „Până eri, România a avut un rege, de azi românii au un Împărat: adevărul acesta a năvălit ca o făgăduinţă de mult visată în toate sufletetele româneşti de la Tisa până la Mare. (...) Azi, Ferdinand
