Mircea Marian: "Cu televiziunea publică nu mai este nimic de făcut. În 1990, a fost instrumentul cu care Ion Iliescu i-a convins pe alegători că Piaţa Universităţii este ocupată de drogaţi şi de legionari."

În decembrie 1999, când Emil Constantinescu voia să scape de Radu Vasile, televiziunea publică a refuzat pur şi simplu să difuzeze mesajul pe care premierul voia să-l adreseze naţiunii. Între 2001 şi 2004, jurnalul de seară se transformase într-o odă închinată înţeleptei guvernări Năstase. Acum, clipurile opoziţie sunt cenzurate, se interzice orice referire la „guvernarea PSD-PNL“, iar Băsescu a redevenit indezirabil. Şi, în fond, cine este actualul director al TVR, Alexandru Sassu? Un Paul Everac în varianta „cool“ şi pasionat de potăi cu pedigri.

O sută de ani de acum încolo nu cred că mentalitatea celor care vor conduce TVR se va schimba. Politruci cu carnet de partid sau artişti cu aere de libertini - toţi au făcut un singur lucru: i-au slujit pe cei care i-au numit în funcţie şi au sifonat banii celor aproape şase milioane de plătitori ai taxei TV. Legea este făcută în aşa fel încât majoritatea parlamentară poate controla consiliul de administraţie. Dacă raportul anual de activitate este respins de legislativ sub un pretext oarecare, consiliul este demis în mod automat. Urmare a acestei prevederi, orientarea politică a TVR se modifică de fiecare dată când se schimbă puterea.

Cum scoatem deci cenzura şi obedienţa din televiziunea publică? Simplu. Desfiinţând instituţia. Jumătăţi de măsură precum elaborarea unei noi legi de funcţionare sau restructurarea celor peste 3.000 de angajaţi care lucrează în acest mastodont de sorginte comunistă nu vor schimba mare lucru. În 2005, preşedintele Traian Băsescu a cerut să se „depolitizeze“ instituţia şi a refuzat să numească un membru în consiliul de administraţie până la adoptarea un