Dl. Elwis Claudiu Săftoiu, preşedintele-director general al SRTV, a profitat de prezenţa pe scena Galei UNITER, gală desfăşurată în luna mai în superba sală a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, spre a anunţa că începând din această toamnă teatrul tv va reveni în forţă în programele instituţiei pe care o conduce.

Între timp, am reuşit să aflu că, pour une fois, domnul Săftoiu nu a minţit, că se află în diverse stadii de producţie 14 premiere. Unele reprezentând producţii proprii, originale, altele preluări, adaptări ale unor spectacole jucate iniţial în felurite teatre din ţară.

Vestea nu a putut decât să mă bucure. În primul rând pentru că eu, personal, îi datorez enorm teatrului de televiziune. Născut fiind într-un mic oraş de provincie, cunoscut mai cu seamă graţie bancului ce vorbea despre neaşteptata metamorfozare a maşinilor de spălat ori de cusut în puşti, oraş în care nu exista teatru profesionist şi în care turneele erau destul de rare, m-am format ca spectator graţie acestui gen special de teatru.

Îmi sunt şi acum vii în memorie spectacolele pe care le-am văzut îndeosebi la sfârşitul anilor ’60 şi în anii ’70, spectacole semnate regizoral nu doar de angajaţii Televiziunii, aşa cum au fost Petre Sava Băleanu, Ion Barna, Nicolae Motric, Letiţia Popa, Cornel Popa, Cornel Todea şi lista ar putea continua, sau de foarte tinerii pe atunci Andrei Şerban sau Lucian Pintilie care şi-au început cariera pe platourile TVR, de Cătălina Buzoianu sau de Alexandru Tocilescu şi ei aflaţi la vârsta începutului, ci şi de regizori de la marile teatre din Bucureşti sau din ţară. Puţini mai ştiu azi că o regizoare precum Sorana Coroamă Stanca, reabilitată după ce fratele ei, inginerul Gheorghe Plăcinţeanu, a fost el însuşi reabilitat post mortem, a revenit puternic în viaţa teatrală naţională graţie spectacolului cu Viaţa ce ţi-am dat de Luigi Pira