America este pregătită să atace Siria. De una singură. Sau aproape de una singură deoarece, după cum se vede, sunt din ce în ce mai puţini aliaţi tradiţionali care vor să se lanseze în ceea ce ar putea să semene cu o repetare a aventurii militare din Irak sau Afganistan.

Pe plan militar, americanii continuă să acumuleze noi elemente care să susţină o acţiune ofensivă aeriană, fie doar cu rachete Tomahawk, fie o combinaţie între un atac cu rachete şi misiuni ale aviaţiei de vânătoare si bombardament. În acest moment, celor patru distrugătoare din flota SUA si celor patru submarine nucleare care sunt poziţionate în estul Mediteranei, li s-a adăugat şi nava amfibie de asalt San Antonio. Distrugătoarele USS Gravely, USS Mahan, USS Barry, USS Stout şi USS Ramage sunt echipate cu rachete Tomahawk, arsenalul combinat totalizând aproape 500 de rachete. Nava amfibie San Antonio are capacitatea de a transporta la sol sau cu ajutorul elicopterelor un număr de 800 de marines.

Vom vedea care va fi tipul de acţiune care va fi decis de planificatorii militari americani care trebuie să respecte indicaţiile date de Preşedintele Obama privind „loviturile de avertizare" ceea ce presupune, cel puţin teoretic, că misiunea americană se va limita la dimensiunea aeriană. În funcţie de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, vom vedea şi dacă este pregătit un corelar de operaţiuni terestre, cu implicarea unor forţe armate din ţările care vor susţine eventuala chemare americană pentru constituirea unei alianţe.

Dimensiunea militară a operaţiunilor este acum secundară în raport cu cea a dezbaterii politice privind legitimitatea unei intervenţii militare. Foarte importantă aceasta discuţie, atât în ceea ce priveşte criza actuală din Siria, cât şi din perspectiva unor viitoare situaţii similare care ar presupune formarea unor coaliţii militare.

Vedem cum, în acest moment