În fine, după foarte mult timp, după nepermis de mult timp pierdut în bătălii sterile, Preşedintele şi Primul MInistru intră, se pare, într-o formula de normalitate, sesizată imediat ca atare la Bruxelles. Cu nespusă uşurare.
Primul motiv este, fireşte, apropierea momentului din 2014 în care se vor schimba TOATE personele aflate în funcţiile politice numite sau desemnate de la vârful instituţiilor europene. Fie că se vor roti pe posturi, fie vor veni oameni noi. Foarte mult va depinde de noua arhitectură politică rezultată în urma alegerilor, analiştii prevăzând o pierdere importantă la nivelul PPE (care, astfel, nu-şi va mai păstra calitatea de acum, de cel mai puternic partid politic european şi făcător de jocuri), cu un câştig major cert pentru socialişti şi cu o stagnare sau o uşoară pierdere pentru liberali, cei a căror imagine este corodată de prezenţa la guvernare în Marea Britanie alături de euro-scepticul David Cameron. Posibilă creştere pentru verzi dar, aproape cert, cu o importantă intrare pe piaţa marii politici europene a partidelor anti-sistem, fie ele euro-sceptice, fie cu mesaj direct anti-european.
Este probabil că nu va fi schimbat sistemul de desemnări de până acum, adică o Comisie condusă de un reprezentant al partidului politic cu majoritate în Parlamentul European, urmând ca repartiţia ulterioară de posturi, conform unui ţintar ce va fi negociat la sânge, să reflecte structura de putere din Parlamentul European. Aşa vor fi numiţi comisarii, aşa vor fi aleşi şefii structurilor Consiliului European, vicepreşedinţii Parlamentului European, etc. etc. În toate acestea, cel puţin în principiu, există o cotă naţională care merge până la nivelul directorilor generali, iarăşi negociată post cu post de către şefii de state şi guverne în Consiliul European.
Situaţia din 2014 va fi infinit mai complicată decât a fost vreodată până acum, t