În februarie 2009, europarlamentarii UDMR Sogor Csaba şi Iuliu Winkler au înaintat Preşedintelui Parlamentului European, Hans-Gert Pottering, petiţia adoptată la adunarea de la Sfântu Gheorghe din 8 februarie. Textul conţinea cele mai dure şi grave acuzaţii pe care le-am auzit până acum la Bruxelles împotriva României, conducătorilor săi politici şi administraţiei centrale.
În mod evident, ceilalţi europarlamentari români nici măcar n-au dat vreun semn că aşa ceva i-ar putea interesa, în tradiţia lipsei lor de vizibilitate şi preocupare pentru imaginea ţării pe care se presupune că ar trebui să o reprezinte în forumul legislativ european.
Solicitasem atunci, celor doi europarlamentari UDMR, un punct de vedere asupra acestui document, dar din partea secretariatului lui Sogor Csaba am primit replica „nu avem nimic de comentat", iar din partea lui Iuliu Winkler nu am primit niciun semnal.
Iată de ce, în virtutea faptului că Laszlo Tökes candida la acea vreme pe primul loc pe lista comună UDMR-PCM pentru alegerile europarlamentare din 10 iunie, i-am solicitat părerea asupra acestui document precum şi punctul său de vedere asupra revendicărilor pe care le conţine, într-un moment în care este evidentă intrarea într-o fază de internaţionalizare a unei situaţii pe care unii încă o cred limitată exclusiv între frontierele României.
Interviul apărut în publicaţia Ziua, pe 18 februarie 2009
Cristian Unteanu: Ne aflăm în faţa unei situaţii paradoxale. Pe de o parte, în urma cu câteva zile, preşedintele României acuză în mod deschis existenţa unui proces de epurare etnică operat de minoritatea maghiară. Pe de altă parte, iată, documentul UDMR spune, la fel de clar, la punctul 3, că ar exista un proces de populare controlată care urmăreşte modificarea componentei etnice... Dumneavoastră cu ce vă justificaţi poziţia?
Laszlo Tökes: Dacă pornim de
