Catalin MANOLE
Sisifi cu halate albastre, cu galeata si teu, femeile de serviciu sint de obicei tacute. Sau, pur si simplu, vorbele lor nu sint ascultate. Ne-am gindit sa le ascultam si va invitam, in cele ce urmeaza, sa le ascultam impreuna. O mica galerie de portrete, crimpeie de povesti si opinii - iata ce propunem.
Norme si metri patrati
La Sucursala Administratiei Imobilelor de Protocol Bucuresti, un fel de "sediu central" al femeilor de serviciu care lucreaza in institutiile publice, am aflat ca majoritatea solicitantelor sint foste muncitoare ajunse somere in urma restructurarilor din uzine. Cele mai multe au opt sau noua clase, dar sint si exceptii: absolventele de liceu, cu diploma de bacalaureat. Pina in '90, acestea erau angajate ca telefoniste. Aparitia centralelor digitale a spulberat aceasta sansa; studiile medii nu mai inseamna, astazi, decit posibilitatea de a deveni "coordonatoarea" propriilor colege. Pentru a fi angajata, femeia de serviciu trebuie sa treaca "testul celor 60 de zile": la recomandarea superiorilor multumiti de munca din perioada de proba, se incheie contractul de munca si incep sa fie calculate si sporurile. Norma intreaga pentru acest post este de 650 de metri patrati a caror intretinere inseamna in jur de 500.000 de lei pe luna, pentru o salariata cu vechime.
Femeie de serviciu pe coridoarele puterii
T.M. este una dintre angajatele din acest sistem. Ea munceste la "Munca" - adica in Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. A absolvit o scoala profesionala de croitorie si apoi a lucrat la Tricodava pina in 1984 cind, printr-o ruda, a izbutit sa ajunga femeie de serviciu la Comitetul Central al PCR. Vreme de paisprezece ani, asadar, a spalat aceleasi dusumele, in aceeasi cladire, si are propria viziune asupra vietii in epoca totalitara si in cea de tranzitie. Pe prima si-o amintes
