Serpentinele spre Resita devin o eliberare pentru cei care se incumeta sa strabata o tara frumoasa si murdara pana la dezolare numita Romania. "Solutia Congo" devine o optiune rationala pentru revigorarea tonusului. Am facut in aceasta saptamana drumul pana la Resita. Din Bucuresti pana in inima judetului Caras-Severin mergi aproape 500 de kilometri. Suficient de multi pentru a-ti face o impresie despre imaginea pe care o ofera tara in acest sfarsit de iarna. In primavara asteptam un raport care sa ne deschida usa de intrare in UE. Daca vor merge si inspectorii europeni pe drumul strabatut de mine, putine sanse obiective ne-ar surade la accesul mult dorit. Sa speram ca ei vor fi plimbati legati la ochi si cineva le va povesti un alt film. Dar este in avantajul romanilor sa ne mintim si sa-i mintim si pe altii la infinit?

Sa ne intoarcem la calatoria spre Resita. Iesirea spre Autostrada Bucuresti - Pitesti se face prin Militari. Blocuri cu tencuieli coscovite, roase de vreme, bordeaza drumurile pe care masinile se cred la o incalzire pentru vreun safari. La benzinaria Petrom, proaspat luata de austrieci, toaleta este scoasa din functiune. Probabil pentru a nu o inchide Sanepidul, compania a hotarat sa puna lacatul pe WC-uri. In fine, autostrada anunta ca infrastructura este cu adevarat la pamant. Primii 40 de kilometri arata ca tencuiala blocurilor din Militari. Inspectorii de la UE, chiar daca au valul pe ochi, ar simti ca le intra un cutit in sale din cauza gropilor. Explicatia? Un drum al hotilor care au reparat pe bani grei drumul! Trecand prin ministeriatele lui Basescu, Boagiu, Mitrea si Dobre, tepele cu acest drum s-au dat fara teama si rusine, prostii fiind noi, soferi platitori de taxe si impozite. Rafinaria de la Pitesti schimba ritmul respiratiei prin noxele care musca din plamani. In fine, ne indreptam spre Craiova, prin Slatina. Parcari putine