Nu a mers niciodată mai mult de doi paşi, şi atunci susţinut de braţele mamei. Are aproape 5 ani şi doar 13 kilograme. Boala de care suferă, tetrapareza spastică, i-a inmuiat picioarele şi i-a ferecat copilăria in lanţuri ale neputinţei.Din lipsa banilor - Prima programare pentru operaţie a fost anulată

Nu a mers niciodată mai mult de doi paşi, şi atunci susţinut de braţele mamei. Are aproape 5 ani şi doar 13 kilograme. Boala de care suferă, tetrapareza spastică, i-a inmuiat picioarele şi i-a ferecat copilăria in lanţuri ale neputinţei. Iar singura sa şansă de vindecare este dincolo de porţile Romăniei...

Se lipeşte de pieptul mamei şi găngureşte de parcă acum ar fi văzut lumina zilei pentru prima oară. Eugen are insă aproape 5 ani, dar lumea in care trăieşte e toată strănsă in cămăruţa micuţă, de acasă, garsoniera confort III in care stau inghesuiţi laolaltă copilul şi părinţii. Arareori poate ieşi afară. Mama este pentru el stălpul de care se sprijină chiar şi pentru a face doi paşi, omul care ii inţelege privirea tristă atunci cănd se străduieşte să-i spună, mai mult prin sunete abia articulate, că-i este foame sau că vrea să iasă in parc alături de ceilalţi copii. Mama il ţine in braţe cănd manăncă, cănd se plimbă cu el. Tot timpul… Din cauza bolii, copilul nu poate sta nici măcăr in fund, darămite să se ţină pe picioare.

Fără explicaţii. "S-a născut perfect sănătos", spune mama şi vocea i se poticneşte. Amintirea bucuriei că in sfărşit va avea un copil se impleteşte acum cu cea tristă in care a aflat că odorul ei "nu va fi un băieţel normal nu va vorbi, nu va auzi, nu va putea merge", după cum i-au spus medicii. George Eugen s-a născut prematur, la 7 luni. Un ghemotoc de un kilogram şi jumătate, care adusese atăta lumină in sufletele celor doi părinţi. "Trei săptămăni am stat in spitalul Caritas internată pentru ca ce