"Ce Londra !?!", a fost remarca lui Ionut, redactorul-sef de la BUSINESS Magazin, la aflarea vestii ca in oferta publica de vanzare de actiuni Transgaz, cererea investitorilor a fost de peste un miliard de euro, la o oferta de 64 de milioane de euro.

Comparatia se facea intre ce s-a intamplat la Bucuresti in cazul Transgaz, in cea mai mare subscriere publica de actiuni din istoria Romaniei, pentru ca un miliard de euro impune respect peste tot in lume si esecul celui mai important operator privat local de televiziune prin cablu, RCS&RDS, de a se lista la Londra.

RCS&RDS nu a reusit sa gaseasca prea multi investitori straini dispusi sa scoata din buzunar 500 de milioane de dolari (340 de milioane de euro) pentru 10% din companie.

Dincolo de orgoliul, afirmat detasat dintr-un scaun de redactie, ca la Bucuresti oferta Transgaz a avut un succes fulminant in conditiile unor piete financiare externe dezastruoase, iar la Londra RCS&RDS a dat-o in bara, mergand pe mana unor bancheri straini, miliardul de euro arata cati bani sunt disponibili in piata, gata sa intre in orice oferta noua, aceasta pentru ca de SIF-uri, de Petrom, de BRD sau de Banca Transilvania a auzit toata lumea, dar investitorii nu pot sa-si puna banii numai acolo.

Cum a fost posibil ca de pe piata de la noi, asa mica cum e ea si pusa la zid in orice comparatie cu bursele din jur, sa se stranga un miliard de euro, iar la Londra, cu tot cu bancherii de la UBS, cea mai mare banca elvetiana si in spate cu Morgan Stanley, una dintre cele mai puternice banci de investitii de pe Wall Street, sa esueze RSC&RDS? Nu erau aceleasi conditii financiare de piata nefavorabile? Poate operatorul telecom nu ar fi strans 500 de milioane de dolari la Bucuresti, dar jumatate tot ar fi luat.

Cititi continuarea comentariului pe "Ce Londra !?!", a fost remarca lui Ionut,